Importanţa lansării producţiei Ford la Craiova a fost estompată de întâmplări aluvionare evenimentului principal. Relatările jurnaliştilor au surprins în prim-plan mai mult personajele politice decât vedeta momentului, primul Ford Transit Connect de Bănie. A contat mai mult că Geoană nu a urcat pe scenă lângă Băsescu sau că Tăriceanu s-a ales cu o mângâiere pe creştet din partea celui care, vreme de patru ani, i-a dat cu bâta în cap. Informaţiile de can-can politic au părut mai vandabile decât cele care vorbeau despre importanţa economică a unui fapt pozitiv petrecut în plină recesiune. Ar fi facil să dăm vina pe jurnalişti şi să ignorăm apetenţa politicienilor pentru spectacolul de gang şi atacurile grosolane. Reprezentanţii Ford receptau bâlciul politic şi vânzoleala susţinătorilor lui Băsescu şi ai lui Geoană ca pe un preţ pe care trebuie să-l plătească băştinaşilor neciopliţi. Dovezile noastre că înţelegem să fim parteneri cu unul dintre cel mai dinamic jucător din domeniul construcţiilor auto se reduc la discursuri. De drumul expres s-a ales praful, iar promisiunile de construire a unei infrastructuri decente sună a gol.
În noianul de neseriozităţi cu care înţelegem să ne tratăm partenerul, dincolo de perdeaua de amabilităţi mai mult sau mai puţin oficiale, îşi face locul neîncrederea. Aproape că lipsesc până şi acele semnale pozitive atât de necesare unui parteneriat care s-ar dori derulat pe mulţi ani. Şi, totuşi, parcă nu ar fi târziu să fim altfel. Anul trecut, după preluarea uzinei din Craiova de constructorul american, consilierul local Lucian Mincu a avut iniţiativa de a boteza strada pe care se află chiar Ford Craiova cu numele Henry Ford. Evident, ca să nu ne dezminţim apucăturile tribale, imediat s-au găsit destui care să pună tălpi şi s-o dea cotită: ba că ar fi costuri inutile pentru schimbarea cărţilor de identitate, ba că nu ar trebui să dăm numele unei străzi după un “actor american”. Aşa că iniţiativa de a saluta venirea americanilor în Craiova şi cinstirea fondatorului Companiei Ford Motors nu a stârnit decât comentarii răutăcioase şi s-a stins sub un strat de indiferenţă.
De pe margine, câţiva s-au opus dintr-un motiv bine întemeiat şi concludent pentru cât de mică este lumea lor: nu avuseseră ei iniţiativa şi li se părea normal ca şi capra vecinului Mincu să moară! Alţii, pitiţi după scuza tembelă a disciplinei de partid, se pregăteau să voteze contra propunerii lui Mincu. În cele din urmă s-a terminat mandatul de consilier, amânându-se şi rebotezarea străzii cu numele lui Henry Ford. Îi sugerez lui Lucian Mincu să depună un proiect de hotărâre şi, în ciuda clevetelilor, să-şi susţină iniţiativa, fie şi numai pentru a trimite un semn de normalitate şi de a arăta că ne preţuim partenerii cel puţin pe măsura dorinţei noastre de a fi respectaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu