vineri, 30 ianuarie 2009

Moartea domnului Constantinescu. Cine urmează?

Cazul cutremurător al pacientului care şi-a dat duhul după ce a fost plimbat între mai multe secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina a generat un val de acuzaţii la adresa sistemului sanitar românesc. Noul ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, poreclit şi ministrul Ferrari, a tăiat câteva căpăţâni de medici găsiţi vinovaţi pentru decesul pacientului Mihai Constantinescu. Nu reamintesc detaliile stupidei morţi a bietului om, fiind convins că aproape toţi dintre cititori au urmărit stupefiaţi relatările jurnaliştilor despre indolenţa doctorilor. Mărturisesc sincer că m-am întrebat dacă o întâmplare nefericită mă poate expune unui sistem viciat de lipsa motivării şi, în egală măsură, de deprofesionalizarea accentuată din sănătate, un sistem aflat mereu în criză.

Oricine dintre noi putea fi în locul lui Mihai Constantinescu, olteanul care, agonizând în ambulanţa care-l aducea de la Drăgăneşti-Olt la Slatina, se temea că doctorii îl vor lăsa să moară. Ştiu că orice generalizare produce victime nevinovate. Nu voi cădea în păcatul de a spune că toţi medicii sunt la fel, aidoma celor care se fac vinovaţi de neglijarea criminală a unui pacient care putea fi uşor salvat. Cei mai mulţi dintre doctori îşi fac bine treaba şi-şi cunosc meseria, chiar dacă nu pot afirma că majoritatea lor refuză atenţiile materiale oferite de pacienţi sau că nu pretind şpagă de la cei care le cad pe mână. Însă cred că sistemul ascunde vicii într-atât de periculoase încât niciunul dintre noi nu ne putem simţi în siguranţă. Prea se înmulţesc şi se repetă cazurile şocante cu pacienţi răpuşi de cei care ar trebui să-i trateze.

Nefericitul Mihai Constantinescu o fi văzut filmul “Moartea domnului Lăzărescu” sau măcar o fi auzit de păţania tragică a celui care a inspirat scenariul? O întrebare năroadă sau cel puţin deplasată, cum altfel poate fi interpretată provocarea unui jurnalist. Dar câţi dintre noi, în timp ce priveam dezbaterile pe marginea cazului de la Slatina, ne-am gândit că puteam fi pacienţi în ambulanţa transformată în dric sau că cineva drag nouă, fără puterea de a fi ajutat la timp, putea fi într-o situaţie fără ieşire? Dacă n-am făcut asta, merităm să retrăim coşmarul în care cei care plătesc impozite pentru servicii medicale sunt trataţi doar cu sictir. Dar ceva m-a făcut să nu am încredere în primele concluzii ale comisiei de anchetă. Chiar în timp ce scandalul se amplifica şi jurnaliştii descopereau alte situaţii anormale, a fost introdus un “protocol naţional unic”, un algoritm aplicat de Unităţile Primiri Urgenţe. Aşadar, dacă a fost nevoie de adoptarea acestei decizii după incidentul de la Slatina, înseamnă că nu doar cadrele medicale au fost vinovate, ci şi blestematul de sistem public de sănătate în care huzuresc atât de multe nulităţi şi de la care sug tot felul de şmecheri din partide.

Aşa-zisele măsuri drastice luate la repezeală de ministrul Bazac nu vor înlătura defecţiunile unui sistem. Ce sau, mai bine zis, cine urmează după “Moartea domnului Constantinescu”? În episodul următor am putea fi oricare dintre noi. Şi nu în rol de figuranţi, ci în acela principal, de victimă a unui sistem.

Niciun comentariu: