Mi se pare nefiresc să ne tot întrebăm şi să întrebăm obsesiv, la rândul nostru, despre dorinţele pe care le vrem satisfăcute la fiecare schimbare de an. La o adică, de ce ar trebui să fim recompensaţi? Avem dreptul la speranţă doar pentru că înlocuim vechiul calendar, că trecem peste un prag imaginar? Caraghioşi cum suntem, ne închipuim că lui Moş Crăciun fie îi va fi milă de noi, fie este cam ignorant şi a uitat năzbâtiile de care nici măcar nu ne-am ruşinat. Ei bine, de această dată nu mi-am mai făcut o listă interminabilă, cu toate minunăţiile pe care aş vrea să le primesc de sărbători sau pe care le doresc realizate în 2008, ci una cu lucrurile pe care nu mai am chef să le văd şi anul acesta. De exemplu, m-am săturat de poveştile nebune ale politicii din 2007. Războiul dintre palate nu l-aş vrea continuat, deşi sunt aproape sigur că se va intensifica. Pur şi simplu nu mai am puterea de a urmări porcăiala generală camuflată căreia i se spune dezbatere politică. M-am săturat de multe din politica dâmboviţeană. De ticăloşia spilcuită a găştii lui Tăriceanu, ca să mai dau un alt exemplu. Şi de cocotele instalate pe post de miniştri la Învăţământ, Sănătate şi Interne. De Chiuariu m-am săturat până peste cap! De demnitari cu CV-uri duhnind a petrol. De incultura şi aroganţa ministrului Culturii. De Orban şi de minciunile sale în scandalul accidentului pe care a încercat să-l ascundă. De ziariştii care l-au numit şobolan şi de cei asmuţiţi împotriva sa. Şi de cei care s-au transformat în avocaţii săi doar pentru a mai lovi încă o dată în Băsescu.
Sper să lăsăm în urmă disputele tribale, pornite la comanda şefului, cât şi băile de sânge şi nămol de la tv. Nu mai vreau să aud de lichelismul celor care livrează o poză pentru prostime în timp ce produsul este expirat de mult. Şi nici de parazitismul celor 322 de parlamentari care vor să conducă în locul celor mulţi. Şi de restul colegilor lor care au votat ca parlamentarii să se pensioneze la 62 de ani, iar restul bărbaţilor la 65. De stângismul găunos al milionarilor în euro din PSD. De limbajul şi comportamentul de bulibaşă ale preşedintelui. De prostia lui Geoană (deşi asta ar echivala cu dispariţia “Prostănacului” din politică...). De făţărnicia democraţilor, care-şi manevrează electoratul după cum suflă vântul de la Cotroceni. Şi de oportunismul oamenilor lui Stolojan, care au jurat că nu vor fuziona cu PD şi au făcut-o când nimeni nu recomanda acest lucru. M-am săturat şi sper să nu mai am parte în 2008 de politicieni cu simbrie. De partide prezidenţiale şi de partide antiprezidenţiale. De partidele care au ideologii şi programe doar în sertare. De pupezele care-şi imaginează că fac imaginea PDL doar pentru că tabloidele dau ştiri despre ele aşa cum dau despre actriţe porno. De răsuflaţii din PC şi din PRM. De toţi demnitarii care încasează bani de chirie, deşi au locuinţe de protocol şi vile personale. De toţi învârtiţii care ne-au sfidat în 2007 şi vor să continue şi în 2008. Nu mai vreau să am parte de cititori comozi, care consideră că jurnaliştii trebuie să lupte în locul lor, în timp ce ei votează ca orbii. Şi ar mai fi destule de care m-am săturat şi pe care nu mi le mai doresc anul acesta. Aşa că închei cu urarea “Să nu aveţi parte de ceea ce nu vă doriţi!” Şi să nu doriţi nici la alţii!
