Nu am găsit o explicaţie logică pentru asumarea preşedintelui Băsescu a rolului de gâde al salariilor bugetarilor şi al pensiilor. De ce nu au făcut anunţul cu pricina premierul şi ministrul de Finanţe? Evident, chestiunea pare lipsită de importanţă în contextul prăbuşirii oricărei speranţe că, în viitorul apropiat, în România se poate trăi decent. Nu ai speranţe când auzi că împrumuturile se duc pentru plata pensiilor şi a salariilor, reducerile anunţate de la Cotroceni reprezentând decât o reîmpărţire a sărăciei. De gestionarea economică ar fi obligat să răspundă Executivul, nu Preşedinţia, nu-i aşa? Dincolo de speculaţiile politice sau chiar de cancan, mulţi fiind mai interesaţi de combinaţiile şi speculaţiile ce se pot face în vreme de criză, rămâne întrebarea firească legată de asumarea şi respectarea atribuţiilor în stat.
Evident, contează dacă auzi o veste proastă din gura unui politician care-şi asumă responsabilităţi, care a dus bătălii pe mare şi pe scena politică sau ţi le serveşte un lacheu de conjunctură, o piticanie slugarnică şi cu o incompetenţă deja probată prin numeroasele eşecuri economice. Încredere în Emil Boc? Profesionalism la Udrea? Luciditate la Vlădescu? Mai bine să ne anunţe Băsescu, un căpitan de vas ce ia apă, lovit de talazuri în plină furtună, nu-i aşa? Mă tem însă că nu acesta este tâlcul poveştii din seara de joi de la Cotroceni. Cineva se teme să spună adevărul până la capăt şi să descrie situaţia reală a economiei. Şi mă mai tem că suntem într-o situaţie cu mult mai grea decât Grecia!
Măsurile anunţate lovesc direct în pensionari şi în bugetari. Mult mai dureros în primii, amăgiţi, în ultimul an şi jumătate, că le vor fi mărite pensiile. Ciclul electoral a trecut şi, cu cinismul de rigoare, politicienii ajunşi la putere plătesc pentru voturile obţinute, nu-i aşa? Reacţia cetăţenilor minţiţi şi puşi în faţa dovezilor de incompetenţă este uluitoare. Chiar preşedintele le spune că vistieria ţării este goală şi nu mai sunt bani de pensii, în ciuda împrumuturilor de la FMI, pe care le vom achita cu mari sacrificii sociale, iar românii privesc resemnaţi cum li se oferă doar soluţia supravieţuirii. Un popor vegetal… Grecii nu au ajuns în situaţia aceasta, ei protestând mânios şi aruncând cu pietre în cei care doar au anunţat că va urma o curbă de sacrificiu, impusă de cei care vor oferi un împrumut de peste o sută de miliarde de euro. Măcar Guvernul din Grecia a anunţat un plan de măsuri anticriză şi decizii pentru relansarea economică. La noi, Guvernul Boc nici măcar nu este capabil să deschidă gura pentru a arunca pe piaţă câteva idei pentru relansarea economică!
Premierul, susţinut de o largă majoritate în Parlamentul României (din ce în ce mai largă după dezertările din opoziţie), nu are credibilitatea unui funcţionar de la BNR. Echipa sa de miniştri seamănă din ce în ce mai mult cu o gaşcă de cheflii care, în timp ce se scufundă corabia, aruncă cu bani în lăutari şi blochează uşile, pentru a rezista cât mai mult la ultima beţie în grup. În ciuda evidenţelor, preşedintele a vorbit de nevoia de încredere. În cine să avem încredere? În Emil Boc? Este o glumă proastă, zău aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu