vineri, 20 noiembrie 2009

Da, am să merg la vot

Da, am să merg la vot. Nu am ratat niciun scrutin după ’89 şi nu văd de ce n-aş vota acum, la alegerile prezidenţiale. Măcar să nu-mi pară rău că răul mi-l face altcineva şi nu mi-l fac eu singur, cu mâna mea, cum s-ar spune. Nu-mi pot permite scuza ieftină că nu am timp, că sunt scârbit sau că am un junghi în spate. Doar cei care, puţini la număr, spun deschis că nu sunt informaţi asupra programelor şi a candidaţilor îşi pot justifica onest absenţa de la vot. Altfel, mi se pare comic să pretinzi ceva de la un demnitar sau de la societate, dacă te aşezi singur în rândul doi şi aştepţi.

De când am început cariera de jurnalist, am tot îndemnat cetăţenii să-şi exprime opţiunea politică prin vot. Ba am amintit sacrificiul eroilor de la Timişoara şi chiar i-am chemat pe oameni să votăm răul cel mai mic împotriva răului cel mare. Acum, pur şi simplu mi se pare pierdere de timp să căutăm argumente pentru a nu vota. Poate că nu ne reprezintă niciunul la modul ideal. Ştiu foarte mulţi care nu s-ar vota nici pe ei, dacă ar juca rolul de candidaţi (de asta unii îmi sunt prieteni)! Şi eu am spus că, după retragerea din cursa electorală a Principelui Radu, am rămas fără candidat şi pus în situaţia de a avea o altă opţiune. Am căutat câteva programe ale unor candidaţi şi chiar m-am încăpăţânat să le citesc şi să compar acele teme majore pentru ţară. Nu ştiu câţi au făcut-o. Unii vor vota cum le spune primarul. Alţii pentru că au primit o găleată, nişte brichete sau bani de la susţinătorii candidaţilor. Mulţi dintre cei care vor pune ştampila o vor face la întâmplare sau din simpatie.

La referendum, va fi şi mai distractiv. Pot paria sume impresionante pe faptul că foarte mulţi dintre cei care-şi vor exprima opţiunea la referendum nu ştiu un sinonim pentru acest cuvânt. Dar aceasta este democraţia, sistemul pentru care acum 20 de ani unii dintre noi ne-am pus viaţa în joc.

După două decenii în care am încercat să învăţăm la ce foloseşte democraţia, cum se utilizează de dulăi împotriva căţeilor şi care este preţul naivităţii de a crede fără a cerceta, nu ar fi păcat să ne reîntoarcem la momentul zero? Am orbecăit degeaba prin tranziţie? Aş fi vrut ca tonul meu să fie mai optimist. Să vorbesc de succesele politicii externe, de integrarea in Uniunea Europeană şi NATO, de libertatea de a călători fără paşaport în Europa şi alte asemenea lucruri importante pentru un om care preţuieşte libertatea. Cu siguranţă, sunt şi multe lucruri pe care le-am pierdut. Prea mulţi au uitat de respectul de sine, de onoare şi onestitate. Toate acestea au un preţ şi, din când în când, avem nevoie de o privire retrospectivă pentru a porni pe un nou drum.

Cărui candidat am să-i dau votul meu? Vă spun doar că am să aleg un om care a demonstrat că are cinste, responsabilitate, inteligenţă şi nobleţe.

Niciun comentariu: