România văzută din tren

Am citit sute de mesaje ale românilor cu ocazia Zilei Marii Uniri. N-am citit niciunul scris în băşcălie chiar dacă în spetele unora am intuit calculul politicianist de speculare a momentului. Să fie primit, domnule politician, dar să ştii că faptele vor cântări şi nu pozele cu tricolorul în care ţi-ai zugrăvit poza de profil. Din Basarabia, Bucovina şi Ucraina până în Bulgaria şi Serbia, românii au trimis mesaje prin care îşi exprimau, în diferite moduri, sentimentele de unitate în culorile naţionale. Însă dincolo de toate aceste semne de firească încredere în ceea ce reprezintă dintotdeauna naţiunea română se vedea şi umbra. Acolo a fost lăsată, pentru o singură zi, dezamăgirea într-o clasă politică lipsită de responsabilitate, incapabilă să ofere şi să construiască pe termen lung un proiect de ţară, ba chiar nocivă prin actele grave de corupţie la care se dedau chiar exponenţii săi de vârf. Doar pentru o zi am drapat realitatea în tricolor şi am încercat să ne redescoperim mândri şi demni în lume. O singură zi!

Ziua Marii Uniri a fost sărbătorită, ca şi în ultimii ani, printr-o călătorie simbolică a Familiei Regale cu Trenul Regal. 1 Decembrie 2015 a fost străbătută Oltenia, reamintind tuturor românilor că Regele Carol I a intrat în ţara căreia urma să-i dedice întreaga existenţă şi să o ridice în modernitatea chiar pe la Drobeta Turnu Severin. Mii de români au salutat Familia Regală pe tot traseul, din Turnu Severin, prin Filiaşi, Craiova, Slatina, Titu şi Băneasa. A fost un eveniment pus sub efigia fondatorului dinastiei române, Trenul Aducerii Aminte reunind sub acelaşi stindard inimile celor care au salutat-o pe Principesa Moştenitoare Margareta a României, femeia care va prelua de la Regele Mihai misiunea de a recâştiga îndrederea cetăţenilor şi de a remodela moharhia. Cu puţine excepţii, au lispsit politicienii şi bine au făcut, deoarece lucrurile se schimbă şi speranţa este acum la tinerii pe care i-am reîntâlnit în gări, în pieţele publice şi la manifestările dedicate Marii Uniri.

Trenul Regal a devenit un simbol care reuneşte regiunile istorice ale ţării şi oferă un model de altruism, dăruire şi generozitate prin actele caritabile care se organizează în timpul călătoriei. Anul acesta sumele oferite de oameni de afaceri şi societatea civilă vor fi destinate îngrijirii victimelor incendiului din clubul Colectiv. Peste timp, exemplu Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, cea care a fost înnobilată de poporul român cu titlul de Mama răniţilor, a fost continuat de 1 Decembrie. O zi însorită, neobişnuit de caldă, în care ne-am luat porţia de speranţă şi de visare. Dar cum arată ţara şi oamenii ei dintr-o altă perspectivă decât aceea îngustă a calculului politic şi al geambaşilor de promisiuni?

România văzută din Trenul Regal are privirea acelui copil căruia Principesa Moştenitoare i-a întins mâna, i-a zâmbit şi i-a spus La mulţi ani! Uşor temătoare, căutând un sprijin în ceea ce ştia până atunci despre o regină, zâmbind ca un răspuns la cea din faţa sa. Privită dinspre cei care inspiră şi dau şansa enormă de a avea speranţă, România cea de pe peron şi din gările ţării, nu doar cele străbătute de Trenul Aducerii Aminte, este încă în aşteptare dar pare a avea forţa de a nu mai fi pasageră între diversele trenuri ale istoriei. Şi are speranţa că, peste puţin timp, doar va aştepta oaspeţi fără a fi nevoită să-şi caute norocul oricunde altundeva decât acasă.

Mihai Firică

Fotografiile sunt realizate de către domnul Daniel Angelescu, fotograful oficial al Casei Regale, mărturii în timp al speranţei şi încrederii cu care românii înconjoară Familia Regală.

Drobeta Turnu Severin

Filiasi

Craiova

Craiova (foto Daniel Botea)

Slatina

Titu

Băneasa

Evenimentele cuprinse în programul "Anul Regal 2016" au debutat în mod fericit!

Adevărul lui TOLO, realitatea de sub preș: MIZERIA UCIDE!

Medicii de la Spitalul de Arsi au rupt tacerea: victimele care au supravietuit dupa incendiul din Club Colectiv mor cu zile din cauza unor infectii provocate de virusii din spitale. In numele acestor medici a vorbit unul singur, sursa credibila a lui Catalin Tolontan. Bomba din Sanatate a explodat si sper sa faca victime printre profitorii sistemului!

Haideti sa vedem ce se petrece in toate spitalele din Romania, chiar la cele cu pretentii. Jurnalistii au aratat mizeria care a pus stapanire pe sistemul medical, de la ghereta portalului pana in blocul operator, de la brancardierul care nu te duce daca nu-i strecori 5 lei pana la chirurgul caruia-i dai ,,pentru toata echipa,, ca sa te urce pe masa de operatie. O mizerie care ucide. "vii in spital cu o boala si pleci cu alte 3-4, daca mai pleci" nu este o butada, este un crunt adevar. Se va schimba ceva dupa acest nou scandal? Cu exceptia catorva trepadusi politici vor plati si cei care profita de mizeria din spitale, furnizorii de medicamente la suprapret, clientii retelelor de spaguire a managerilor de spitale?

Ma bucur ca Digi24 a preluat subiectul si l-a amplificat, ca au fost primii jurnalisti care au reactionat dupa informatiile publicate de catre Tolontan.

Se întâmplă în Europa: sânge spălat cu lacrimi

Spaimă, furie şi confuzie! Europa este o țintă pentru teroriștii ISIS şi grupările extremiste afiliate. După Londra şi Madrid, lovite prin atentate cu bombe în urmă cu câțiva ani, a venit rândul Parisului să spele sângele cu lacrimi. 130 de vieți au retezat scelerați cu arme şi centuri explozive, în spitale ajungând alte sute de răniți ai acelorași atentatori sinucigași. Doi români şi-au pierdut viața în atentatele din Franța. Este şi acesta un fel de a ne reaminti că suntem europeni, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cu teama stârnită de teroriștii islamiști, cu furia şi compasiunea lăsate în urmă de atentate, cu un sentiment că trebuie să schimbăm lucruri esențiale în sistemul de protecție al Uniunii Europene din care facem parte. Şi, nu în ultimul rând, cu un imperativ program adresat românilor din Diaspora, priviți dintr-o dată ca indivizi vulnerabili aflați, oricât ne-am feri de acest cuvânt, printre străini.

Evenimentele tragice de la Paris, urmate de atentate dejucate în mai multe ţări europene sau cu intervenții ale echipelor antiteroriste chiar în Bruxelles, arată că Uniunea Europeană este o construcție care are nevoie de un supliment de siguranță. Nu este deloc o construcție fragilă, după cum nu este nici pe departe în pericol de a se destrăma. Casandrele s-au grăbit. Solidaritatea şi reacția cetățenilor europeni arată că Europa națiunilor este răspunsul pentru viitoarele decenii. O entitate plurivalentă care își are în diversitate chiar forța de a răspunde provocărilor. Liderii europeni au obligația de a stabili rapid o strategie prin care să răspundă atacatorilor veniți din exterior, infiltrați cu ani în urmă în chiar spațiul occidental. Orice măsuri ar fi luate acestea nu au cum să nu provoace tensiuni şi nemulțumiri din partea cetățenilor. Libertatea de mișcare este suspendată. Pașapoartele sunt scoase de la naftalină şi circulația este îngreunată din cauza controalelor.

Spațiul Schengen pare un vis spulberat pentru români, mai ales că sunt voci ale euro panicarzilor care vorbesc de disoluția sa. Paradoxal, salurile de refugiați, având ca motivație fuga din calea războiului sau sărăcia, arată că spațiul Schengen este vital pentru construcția europeană. Nu avem nevoie de frontiere interne, ci de un sistem eficace la marginile UE. În ciuda scepticilor, manifestat prin opoziție violentă din partea Olandei, Finlandei sau chiar a Franței, România demonstrează că poate asigura impermeabilitatea frontierei. Refugiații ne ocolesc nu din cauză că destinația finală pentru ei ar fi țările vestice sau cele scandinave, ci din cauză că breșa în spațiul Schengen este Ungaria. Un simplu gard de sârmă nu descurajează pe nimeni.

Zilnic, mii de străini intră fără a fi legitimați într-un spațiu pentru care libertatea şi siguranța sunt câștiguri la care europenii nu vor renunța niciodată. Da, oricât de mult ne displace ideea, valul de emigranți este asociat cu atentatele care au însângerat Europa, atentate în care au pierit conaționali. Căutăm soluţii pentru a ne redeschide porțile în interior şi pentru a lărgi, spre siguranța noastră, spațiul Schengen, în ciuda oricăror specialiști în cultivarea scepticismului şi a iluziilor că autoizolarea conferă şi siguranță.

Mihai FIRICĂ (Jurnal Romanesc)

Cine suntem? Cui ne adresam, pentru cine si de ce (mai) suntem jurnalisti?

Nevoia de autodefinire a jurnalistilor si a muncii pe care o fac a devenit o necesitate. Declinul actului jurnalistic din Romania a devenit o realitate pe care, oricat am iubi aceasta meserie, nu o putem ignora. Cateva consideratiile le-am expus si la Radio Hit Iasi, alaturi de Marina Constantinoiu.  Cine suntem, cui ne adresam, pentru cine si, mai ales, de ce mai suntem jurnalisti? Opinii?

Marina Constantinoiu si Mihai Firica (foto radiohit.ro)

Om de presă – o profesie cu (încă) o mulțime de aspiranți

Nu de puține ori am întâlnit opinia potrivit căreia jurnalismul este cea mai frumoasă meserie. Riscant asumată, această mărturisire au făcut-o oameni cunoscuți din domeniu, cei cu o carieră care-i recomanda publicului larg, însă mai puțin am auzit-o de la tineri. Cei mai mulți dintre nou-veniții care lucrează în televiziuni, radio sau presa scrisă (tipărită sau online) mi-au spus că “nu vreau să ies la pensie din această meserie” sau că e ceva accidental, negăsind un alt loc de muncă. Pe unii dintre acești tineri i-au reîntâlnit după ani buni de la mărturisirea lor tot cu legitimația de presă la gât. Te îndrăgostești ușor de presă și înțelegi că e mai mult decât o meserie. Și nici nu se face fără sacrificiu, vocație sau pregătire temeinică.

Numeroși ziariști au învățat doar în redacție vreme îndelungată cum trebuie să fii bun în această profesie. Totuși, această meserie nu se fură, așa cum se spune de multe ori. Fără o bază teoretică sau în absența unui exercițiu îndelungat nu ai nicio șansă să progresezi. Și nici în absența unui bagaj cultural care să-ți garanteze că nu ești străin de majoritatea subiectelor. Sigur, mă pot înșela chiar după o experiență de două decenii în presă și după recunoașterea breslei sau semnele de apreciere din partea publicului. Însă pot fi subiectiv când iubesc, nu-i așa, mărturisind de atâtea ori că scriitorul care sunt a sacrificat timp și energie acestei profesii pe care o iubește și o consider ca fiind cea mai frumoasă din lume. Mereu conectat cu oamenii și cu noutățile, ce poate fi mai interesant?

Menținerea unui standard jurnalistic de înaltă calitate este o preocupare pentru întreaga breaslă. Indiferent de țară, chiar indiferent de continent aș putea spune, jurnaliștii și cei care sunt implicați în acest domeniu, de la cercetători la manageri de presă sau aspiranți la statutul de “oameni de presă” dezbat această temă și caută soluții. Am fost onorat să fac parte din juriul care a stabilit premiile la concursul “Tinere talente” organizat de Jurnal Românesc și trebuie să recunosc deschis că misiunea nu a fost ușoară. Un concurs adresat celor din jurul țării, pe tema “Românii din comunitățile istorice”. Tinerii continuă să vină către această meserie. Vor să se impună într-un domeniu care se schimbă într-o viteză amețitoare. Am fost plăcut surprins de profunzimea și originalitatea abordării unor subiecte extrem de dificile pentru jurnaliști cu experiență. Da, presa se face și cu mult curaj. Probabil că aș enumera mult mai multe “ingrediente” ale celei mai frumoase profesii dacă editorialul ar avea un spațiu și mai mare decât mi-am propus. Mă voi opri aici doar pentru a lăsa locul unor considerații despre ceea ce cred că avem datoria de a face.

Românii din jurul țării au nevoie de o presă în limba română scrisă nu de la București, ci făcută de jurnaliștii care trăiesc în comunitățile lor. Tinerii despre care vorbeam simt nevoia de profesionalizare continuă, de schimburi de experiență cu cei din redacțiile din România și din alte țări. Investiția în pregătirea lor ne poate asigura o bază de selecție pentru redacțiile mass-media în comunitățile din jurul țării, ba chiar pentru redacțiile din România. Știu că multe proiecte ale organizațiilor internaționale se adresează deja unor țări care au făcut parte din Uniunea Sovietică dar, spre exemplu, Moldova a ieșit din aria de adresabilitate. Autoritățile din țară și instituțiile de învățământ au obligația de a pune pe agenda priorităților și această problemă. Nu este deloc lipsită de impact, așa cum nu este lesne de îndeplinit. Dar, repet, este o prioritate pe care trebuie să ne-o asumăm. Primim semnale concrete de patriotism din partea acestor tineri care ne spun că vor să-și facă profesia în limba română, indiferent de greutăți, iar pentru mulți dintre ei a fi “om de presă” nu este doar o aspirație pe punctul de a se împlini, ci o certitudine.

Scrisoare catre unul dintre tinerii din strada: Damian, nu repetati erorile pe care noi le-am facut!

Damian, tragedia care a rapit si continua sa rapeasca vieti ne-a provocat aceleasi sentimente, de compasiune pentru victime, pentru cei mutilati si pentru familiile lor. Insa stiu ca ai scris din inima pe blogul sau (Ne-ați înțeles greșit, dragi aleși) si cred ca merita sa punem accentele pe cateva lucruri.
Te inseli cand crezi ca politicienii de acum nu au avut membri ai familiilor sau persoane dragi care să fi suferit din cauza sistemului medical ori au fost victime din cauza legislatiei care nu se respecta, in orice domeniu. Infiorator este ca au trecut si ei prin asta dau au ridicat din umeri, mergand mai departe pentru a-si pastra privilegiile.

Te apreciez pentru implicare, pentru coerenta ideilor expuse si pentru autocontrol desi ai pe cineva apropiat printre cei arsi. Dar cred ca trebuie sa trecem mai departe de generalizari si sa dam nume, sa cerem punctual inlaturarea din viata politica si chiar din cea publica a unor indivizi. Fie ca au avut condamnari, fie ca au sfidat opinia publica sau pur si simplu si-au batut joc de cetateni din functiile publice in care au fost alesi ori numiti. Hai sa dam nume, ca altfel Oprea, Piedone sau Ponta daca nu se auzeau nominalizati in piete ar fi stat si acum in functii (nu ca Oprea a plecat singur, insa Ponta a inteles ca ar fi fost maturati amandoi) dupa tragedia din Club Colectiv.

Apreciez ca esenta demonstratiilor este exprimata in articolul tau: da, tinerii nu cer plecarea PSD si (re)venirea PNL (de fapt a PD revopsit). O noua clasa politica nu inseamna rotirea cadrelor, fie acestea chiar formate din tineri politicieni de 30-40 de ani. Multi dintre tinerii parlamentari care pretind ca ne reprezinta sunt fosilizati, deprinsi cu metehnele celor pe care-i vrem plecati definitv sau chiar au dosare penale pentru coruptie.
Damian, nu vreau sa dau eu aceste nume pentru ca tinerii din piata sunt indreptatiti sa faca asta, sa puna degetul pe rana si sa-i trimita, nominal si colectiv, unde le e locul. Locul lor este departe de zona deciziei politice si administrative. Si eu m-am saturat! Am scris si am spus asta in articole, in emisiuni, in dezbateri publice, in orice situatie. Fara sa fiu grobian, sa lovesc gratuit sau sa uit de bun-simt. Stii ca este asa si cine se indoieste nu are decat sa caute cartile mele de publicistica, in inregistrari, pe blog…

Haideti sa treceti la curatenie generala, nu asteptati din partea lor sa plece. N-o vor face. Generatia mea a trait asta dupa ce in 1989 am crezut ca securistii si comunistii vor fi inlaturati. Damian, au ajuns sa ne conduca! Ei si beizadelele lor! Ridicati vocile impotriva celor care conduc partidele care s-au rotit la guvernare, faceti cunoscute numele celor care trebuie sa plece in acest moment. Nu repetati erorile pe care noi le-am facut, din slabiciune si din nestiinta, si pentru care suntem vinovati in fata generatiei voastre. Astazi, de Ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, omul pe care care l-am ales ca reper in viata, Regele Mihai va spus ceea ce cred si eu: Timpul Romaniei voastre a inceput!

PS: Va recomnad sa cititi si textul lui Damian. Sunt convins ca Damian Irimescu va avea multe lucruri interesante sa va spuna si pe alte teme pe blogul sau.

Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională

Am primit multe întrebări din partea prietenilor, cunoscuţilor sau pur şi simplu de la oameni pe care nu-i cunosc sau nu au vrut să-şi decline identitatea (de regulă, cu aceşti ,,anonimi,, nu discut, dar acum fac o excepţie) despre cum trebuie înlocuită clasa politică sau cum ,,schimbăm sistemul,,. Aceste întrebări arată o preocupare reală a unei părţi importante din societatea românească. Acum, a venit rândul străzii. Dar nemulţumirea a străbătut generaţiile de după 1989. Cei care mă cunosc sau au urmărit activitatea mea, precum şi cei care ştiu poziţiile mele publice, au intuit răspunsul încă înainte de a fi citit titlul. :)

Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională. Argumentele se află în cărţile de istorie, chiar şi în acelea prin care s-a încercat ascunderea adevărului. Şi se mai află în prezent, prin ceea ce oferă Familia Regală societăţii româneşti.

Regele Mihai I al României este un exemplu pentru orice tânăr debusolat. Pentru oricare dintre politicienii care par a nu avea instinctul de a servi interesul Ţării şi al fiecărui cetăţean. Pentru dascălii umiliţi prin salarii proaste şi un sistem care aruncă educaţia undeva la periferia preocupărilor celor care guvernează. Pentru cei care cred că perseverenţa şi rezistenţa se măsoară în ore sau zile, nu într-o jumătate de secol şi activitatea zilnică. Pentru cei care simt că sunt nedereptăţiţi într-o societatea care nu recompensează profesionalismul şi creativitatea, ci tolerează impostura şi nepriceperea promovate drept criterii de numire în funcţiile publice. Pentru cei care cred justiţie până la capăt dar sunt descumpăniţi de lentoarea cu care se face dreptate în România sau sunt temători ai opri pe cei care încearcă să revină în prim-planul vieţii publice după ce sunt dovediţi ca infractori.

Regele a avut puterea de a transfera Principesei Moştenitoare Principesa Margareta nu doar responsabilitatea, dar şi instinctul de a face bine. Crucea Roşie a renăscut sub conducerea Principesei care arată implicare şi forţă de a reprezenta. Eleganţă, altruism, rafinament, echilibru şi prezenţă publică remarcabilă. Căutăm modele? Oare nu avem în aceşti oameni răspunsul la toate întrebările tinerilor, soluţia pentru remodelarea relaţiei între instituţiile statului?

Schimbarea sistemului nu înseamnă rotirea cadrelor într-o republică (nici nu ştim de care fel, prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară, bananieră...), ci prin revenirea la cursul normal al României în istoria Europei, de păstrare a tradiţiei Monarhiei Constituţionale.

Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!

Lacrimi pentru zeci de tineri ucisi intr-un incediu dintr-un club bucuresteansi rugaciuni pentru cei peste 180 de raniti, multi dintre ei agonizand in sectiile de terapie intensiva din spiatale. Cum a fost posibila o astfel de tragedie, cum de un concert de rock se poate sfarsi cu o tragedie, cine este responsabil ca un club nu are autorizatie de functionare si mai multe dintre activitati au fost organizate ilegal? In Club Colectiv s-a petrecut o nenorocire care sper sa fie un moment zero pentru administratie, pentru politicieni, pentru noi toti... De acum, dupa o tragedie de proportii care arata ineficienta administratiei si dispret fata de lege, nu se mai poate merge asa!

Stiu ca la concert erau foarte multi jurnalisti si bloggeri care relatau despre artisti si despre un eveniment care i-a reunit pe tineri. Gandul meu se indrepta si catre ei.
Un gand de incurajare pentru tineri si familiile lor, de compasiune si de speranta ca vor trece peste o incercare teribila. Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!

Cum se pune dopul la o şampanie deschisă de comunişti?

Românii de dincolo de Prut trăiesc într-un provizorat politic. Un tsunami roșu a spulberat încă un premier, Valeriu Streleț, risipind bruma de certitudine cu privire la orientarea proeuropeană a Republicii Moldova. 

Proteste la Chisinau (foto: independent.md)

Comuniștii şi socialiștii, susținuți de PD-ul lui Marian Lupu, au strâns o majoritate covârșitoare pentru adoptarea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului. În ciuda oricăror declarații de bune intenții şi de respectare a angajamentului de continuare a procesului privind integrarea în Uniunea Europeană, rămân semne de întrebare cu privire la succesul comuniștilor şi socialiștilor. Schimbările dese de echipe guvernamentale şi alegeri anticipate, după îndelungi mitinguri de protest şi violențe stradale, nu au darul să aducă liniște, prosperitate sau echilibru în viața publică. Nicăieri această succesiune de evenimente nu a adus ceva bun, ci suferință, incertitudine şi declin economic. Republica Moldova nu face excepție. Scenariul este pesimist, indiferent că autorii săi sunt analiști din interiorul sistemului sau de la Bruxelles ori Washington. 

Corupția, influența Moscovei şi acuzațiile de corupție la adresa unor înalți demnitari sunt riscuri majore care pot deturna o țară de la traseul asumat şi chiar o pot transforma într-un câmp de bătălie al intereselor marilor puteri. Criza politică şi revirimentul forțelor pro Rusia oferă argumente celor care, pe ambele maluri ale Prutului, sunt sceptici cu privire la reunificarea cu România a Basarabiei. Totuși, există un câștigător al crizei prelungite în care se zbate Republica Moldova? O analiză Stratfor ne lămurește pe deplin: „În Republica Moldova, o coaliţie fragilă a partidelor proeuropene se confruntă cu furia protestatarilor, mulţi dintre ei susţinuţi de Rusia, din cauza unui scandal major de corupţie care ar putea oferi Moscovei un avantaj într-o altă zone de confruntare cu Occidentul, prin răsturnarea Guvernului". Da, Moscova profită din plin de ezitările unor politicieni sufocați de orgolii şi interese mărunte, incapabili să construiască un proiect de țară şi să-l susținută în orice situație.

Poate că tabloul în tușe gri, descriind sumar ceea ce se întâmplă într-o zonă de risc a Europei, nu impresionează. Se întâlnesc situații de criză în democrații consolidate, un exemplu celebru fiind al Belgiei, lipsită fiind vreme îndelungată de un Executiv şi de o majoritate parlamentară. Sigur, însă în acele cazuri nu aveam de-a face cu foști premieri arestați pentru luare de mită sau cu dispariția unor sume de proporții amețitoare din buzunarul contribuabilului. Şi nici cu o economie prăbușită, dependentă de ajutoare financiare şi lipsită de resurse energetice livrate fără condiționări politice. Republica Moldova se poate transforma într-o mare problemă pentru Uniunea Europeană dacă va continua această situație absurdă ca agenda Bruxelles-ului să fie ocupată exclusiv de criza valului de refugiați. Europarlamentarii români au misiunea de a aduce în dezbaterea UE şi pe agenda Comisiei Europene criza din Basarabia. Asistența economică de urgență şi sprijinirea construirii unor instituții capabile să lupte împotriva corupției sunt priorități. Este un moment delicat în care eficienţa diplomației din România trebuie dovedită. Nu pot fi acceptate scuze pentru incapacitatea de a reacționa la problemele de dincolo de Prut, de a răspunde prompt cu soluţii de ordin economic şi politic, de a ne arăta solidaritatea cu o populație care suferă din pricina politicianismului fără limite. Tensiunea a ajuns de mult timp în stradă la Chișinău. Iar nouă, celor din țară, se pare că nu ne pasă, ocupând agenda politică şi agenda media exclusiv cu subiecte livrate de DNA sau cu unele de cancan politic. Comuniștii şi socialiștii din Parlamentul moldovean deschid șampania după doborârea unui guvern pro-european. 

Putem să-i facem să pună rapid dopul la sticlă? 

 

Mihai FIRICĂ (Jurnal Românesc)

Regele Mihai I – ultimul zid împotriva instaurării comunismului în România

Am sustinut conferinta "Regele Mihai I – ultimul zid împotriva instaurării comunismului în România" la Biblioteca Judeteana Alexandru & Aristia Aman Craiova in semn de apreciere pentru tinerii care trebuie sa cunoasca faptele unei personalitati care a marcat istoria noastra.

Am spus La multi ani! pentru Majestatea Sa, Regele Mihai I al Romaniei si sunt convins ca prelegerile vor continua cu alte teme fundamentale pentru istoria Romaniei. Multumesc tuturor celor care au sprijit evenimentul organizat de Clubul Monarhist din Craiova.

Daruind vei dobandi. Despre generozitate si diaspora

Generozitatea, in oricare dintre formele sale, este un dar. Nu doar pentru cei care primesc semnul binelui din om, ci si pentru cel care isi daruieste din timpul, energia si bunul sau. Ma bucur ca Daniel Toma are aceasta calitate si sunt convins ca, impreuna cu atat de multi prieteni, vom reusi sa ajutam acolo unde este atat de multa durere.

La initiativa lui Daniel Toma, profesor in Londra, romanii din diaspora si cei care vor afla de actiunea caritabila vor dona bani pentru orfanii din Romania spre a putea sa continue studiile si pentru a primi cadouri de sarbatori. Este inceputul unui proiect pe care sper ca si autoritatile din Romania sa-l sustina.

Toamna. Poezie și cafea

Se poate trăi fără poezie? Cu siguranță, da, însă...

Vă ofer alte câteva poeme publicate în revista Mozaicul - nr 10, octombrie 2015. Așa cum am stabilit, poezia și cafeaua le dau eu. :)

Am scris și-am tăcut
nu-i totul un joc pe cearceaful de mătase
te întreb cine aruncă în vânt cenușa atâtor zile
mărgele de sticlă parfumul din oglindă evantaiul
dovezile dragostei risipite nonșalant
urmele noastre dovada că am iubit am trădat iar am iubit
flămând ca un lup de tine
să mai pot visa mi-ar trebui matilda cea plină de cârpe
păpușa cu rochie zdrențuită care nu spune nici mama nici tata

mi-am strivit oasele picioarelor cu lovituri de maestru
râzând cuiele m-au străpuns
le-am înfipt în palme meticulos
fluture gigant golit de culoarearipi frânte
piesă în insectar
cioburi și bucăți de frânghie 

dar oare cine cântă cine fredonează neîncetat în noapte
de sub zidul prăbușit
firul de sânge care se scurge nu înseamnă nimic
nu ne ajunge din urmănu ne mai sperie matilda
o cârpă aruncată în foc
pe un colț de pagină am scris și-am tăcut
toate acestea vor fi spuse în cele din urmă

Mihai FIRICĂ

Jurnal Romanesc, un proiect digital-media cu impact

Jurnal Romanesc este un ziar online condus de jurnalistul Romeo Dorian Crismaru, un proiect digital-media care isi dovedeste utilitatea mai ales ca mijloc de comunicare intre comunitatile de romani din jurul tarii si Romania. Spun mai ales deorece, pe langa sectiunile speciale dedicate romanilor din Serbia, Moldova, Bulgaria si Ucraina, exista sectiune pentru diaspora, precum si cele dedicate domeniilor diverse. Am gasit mai multe reportaje, editoriale, studii si informatie diversa despre Departamentul Politici pentru relatia cu Romanii de Pretutindeni, cea guvernamentala dedicata comunitatilor de romani. Sunt convins ca este un proiect cu impact, care isi justifica investitia materiale si cea de incredere.

Sper sa fie dezvoltat intr-o platforma on-line de a comunitatilor romanesti. Avem nevoie de toti romanii, indfirent de locul in care se gasesc. Cei din jurul Romaniei sunt mai aproape de casa si pentru ei trebuie sa ne aratam preocuparea. Jurnalul romanesc este o reusita jurnalistica si va invit sa-l lecturati!

Despre români și despre "ceilalți"

Cand se vorbeste oricat, oricum, oricand si, mai ales, de oricine pe tema refugiatilor va recomand spre (re)lectura volumul "Cum s-a romanizat Romania" semnat de Lucian Boia.

"Fiecare popor isi are propria experienta cu . Putine insa in asemenea masura si cu asemenea intensitate precum romanii." Lucian Boia

Premiul pentru Jurnalism - o distinctie care ma onoreaza si ma obliga

Am fost onorat si bucuros sa primesc, in cadrul unei ceremonii gazduite de Sala Oglinzilor a Muzeului de Arta din Craiova si in compania unor personalitati remarcabile ale lumii stiintifice si artistice internationale, Premiul pentru Jurnalism al Academiei Internationale Mihai Eminescu. Multumesc tuturor celor care cred ca jurnalismul are un viitor in acesta lume ravasita de conflicte si incertitudini, in care scara valorilor de multe ori este confuza. In primul rand, publicului!

,,Mihai Firica - Premiul pentru Jurnalism: ca recunoastere a virtutii de a crea o altfel de gazetarie, ce exprima marile adevaruri privind realitatea romaneasca si pentru curajul de a le expune opiniei publice,,. (17 sept. 2015 - Academia Internationala Mihai Eminescu)