Principalul partid de
opoziţie îşi caută un lider. Zarurile par a fi aruncate şi-i sunt favorabile
lui Vasile Blaga. Chiar dacă multe voci îl indică pe Mihai Răzvan Ungureanu
drept lider al democrat-liberalilor este puţin probabil să se recurgă la o soluţie
extremă pentru a încerca relansarea PDL. Blaga este o soluţie de criză,
viitoarele alegeri parlamentare putând aduce o înfrângere ruşinoasă pentru ceea
ce nu cu mult în urmă era nava amiral a preşedintelui. A-l arunca acum în luptă
pe MRU din postura de lider al PDL este o strategie naivă, dacă ţinem cont că
un corp străin într-un partid a fost, de cele mai multe ori, respins cu
brutalitate. Blaga şi cohorta sa de “grei” ai partidului pot mobiliza armata de
militanţi încât în multe colegii parlamentare să se înregistreze surprize
neplăcute pentru USL. Este acest scenariu realist? Da, deoarece trebuie să luăm
în calcul efectul erodării rapide la guvernare a USL. În toamnă, votul politic
va fi echilibrat nu atât de performanţele democrat-liberalilor, ci din cauza
crizei economice pe care, din păcate, Guvernul Ponta pare a o ignora.
Care va fi rolul lui MRU? Cu siguranţă altul decât acela de a
salva de la dezastru un partid în care Elena Udrea şi Silviu Prigoană sunt
stele care nu mai strălucesc. Fostul premier Ungureanu nu are o imagine erodată
de guvernare. Nici nu cred că se putea întâmpla acest lucru în cele aproximativ
70 de zile cât a ocupat fotoliul de prim-ministru. El nu a făcut gafe şi nici
nu a pozat în apărătorul baronilor locali. Chiar s-a făcut caz de scandalul pe
care l-a generat prin refuzul de a onora cererile venite înainte de campania
electorală. Ponta a încercat să speculeze alocarea unor sume din fondul de
rezervă, însă mai mult şi-a făcut rău, alegându-se cu o înfrângere certificată
şi de instanţele de judecată. MRU are mulţi susţinători, nu atât în rândurile
PDL, cât în afară. Nu întâmplător pelerinajul său prin mai multe judeţe în
timpul campaniei electorale a generat întâlniri mai spectaculoase decât ale
candidaţilor. Cota sa de simpatie va creşte prin utilizarea unui discurs de
politician care vine din opoziţie, criticând deciziile guvernamentale. În plus,
este creditat de sondaje ca ocupant al locului doi în bătălia pentru
preşedinţie, ceea ce reprezintă o poziţie neaşteptat de bună pentru un candidat
care încă nu a declarat că intenţionează să intre în cursă.
Nu peste mult timp, pe măsură ce o nouă echipă de conducere va
prelua PDL, vom putea auzi de planul de a crea o mişcare gen CDR, un
conglomerat politic în care să se regăsească partide şi asociaţii. O mişcare
care să-şi propună să reprezinte zona de centru-dreapta şi să se opună stângii
populiste şi lui Crin Antonescu. MRU este singurul politician care pare a putea
juca rolul de candidat la preşedinţie al acestei mega-formaţiuni. Şansele sale
depind nu doar de prestaţia sa, ci şi de cum va evolua PDL, dacă acest partid
îşi va regăsi identitatea de lup politic, şi de inspiraţia lui Traian Băsescu
de a găsi surprize. La cât de “previzibilă” este viaţa politică de la noi, nu
ar fi de mirare să mai fie destule în sacul lui Moş Băsescu.
editorial - SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (nr 30/2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu