Pro sau contra candidaturii Monei Musca?

Din start, afirm că Mona Muscă este îndreptăţită să candideze la viitoarele alegeri parlamentare, indiferent dacă o va face din partea PD-L sau ca independent. Dar mai afirm că aproape sigur ea nu va fi lăsată candideze din partea democrato-liberalilor. Reacţia nevrotică a câtorva din garda veche a PD nu arată decât o încercare de blocare a reinstrării pe scena parlamentară a unui personaj care, în ciuda tăvălelilor din presă, şi-a păstrat o bună parte din credibilitate. Nu putea fi altfel, dacă ţinem cont că de numele parlamentarului Mona Muscă se leagă numeroase iniţiative concretizate pentru democratizarea societăţii, în timp ce numele contestatarilor săi nu este amintit decât în scandaluri de corupţie sau nepotism partinic. Singura care a plătit pentru colaborarea cu fosta Securitate rămâne doar ea.

Toţi securiştii şi informatorii lor şi-au continuat munca, unii prin Parlament, alţii la conducerea unor firme care au căpuşat statul, iar acum moraliştii lui Blaga invocă un verdict dat pe baza unei legi anulate de Curtea Constituţională! Nu înţeleg de ce respectivii nu au susţinut proiectul Legii lustraţiei. În acest fel, nu doar că ar fi blocat şi candidatura Monei Muscă, dar i-ar fi dat o mână de ajutor lui Traian Băsescu în lupta sa teatrală cu balaurii corupţiei şi ai comunismului revanşard.

Atacurile unor triste figuri politice la adresa celei pe care mulţi au considerat-o ,,doamna de fier a politicii româneşti,, ţin de o anumită strategie de imagine a PD-L. Se mizează pe faptul că, acceptată iniţial drept candidat într-un colegiu din cele arondate baronului Pinalti, Mona Muscă va fi tratată cu un refuz categoric, spre satisfacţia electoratului care vrea moralitate. Iată, se va spune, noi nu acceptăm jumătăţile de măsură sau compromisurile cu cei pătaţi, însă nu se va spune nimic despre cei cu dosare penale sau nulităţi care-şi cumpără locul de candidat. Se prea poate ca o astfel de strategie să aducă procente în sondaje, însă nu are nimic de-a face cu moralitatea sau cu alte lucruri înălţătoare, de care vorbesc sclifosiţi de două parale.

Indiferent în care colegiu va alege să-şi depună candidatura, Mona Muscă trebuie să o facă din poziţia de independent. Chiar dacă legea electorală a fost schilodită în aşa fel încât să facă de-a dreptul imposibilă accederea unui independent în Parlamentul României, tot merită să încerce. Chiar şi o sută de voturi obţinute ca independent sunt mai importante decât mii de voturi opţinute prin presiunea primarilor sau cumpărate de-a dreptul cu pomană electorală şi bani oferiţi alegătorilor. Sau, ca să nu dai satisfacţie unora care abia aşteaptă să pierzi din cauza aberaţiilor puse intenţionat în lege, numai candida. Mona, fii bărbată! În ţara în care bărbaţii nu performează din cauză că se încurcă fuste, măcar tu să dai un exemplu că se poate şi altfel în politică, nu doar în patru labe.