Logica supravieţuirii mioritice: porcii se vor molipsi de gripa românească

Tradiţia supravieţuirii pe marginea prăpastiei circumscrie şi băltirea perpetuă, pe care ne-o asumăm ca pe o valoare tradiţională. Logic, ar trebui să ieşim întăriţi din lupta cu gripa porcină dacă am supravieţuit şi ne-am călit în Epoca de Aur.

Aţi observat cu câtă detaşare vorbesc ,,specialiştii,, şi oficialii de gripa porcină? Au inoculată în minte teoria ,,nouă nu ni se poate întâmpla nimic,,. Doar aşa se vorbea şi despre criza economică, o chestie care nu ne viza şi pe noi...

Logica supravieţuirii mioritice: porcii se vor molipsi de gripa românească, nu-i aşa?


(Foto: Amintiri din Epoca de Aur / Un film scris de Cristian Mungiu şi regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Răzvan Marculescu, Contantin Popescu şi Cristian Mungiu)

SE AUTOSESIZEAZĂ CINEVA? - ,,RAT, cumpărător la preţ umflat,,

Citesc alte şi alte năzdrăvănii ilegale ale conducerii Regiei Autonome de Transport Craiova şi nu înţeleg de ce autorităţile nu se autosesizeză:

,,Războiul continuă la Regia Autonomă de Transport Craiova, care a ajuns, în mai puţin de un an, de la stadiul de unitate profitabilă la cel de firmă în pragul falimentului.

Cu trei luni de penalizare salarială la activ, sindicaliştii din regie s-au trezit puşi din nou să cotizeze din propria leafă pentru menţinerea unităţii pe linia de plutire. Două dintre sindicatele din cadrul RAT refuză şi acum să-şi dea acordul pentru diminuarea salariilor din regie, acuzând conducerea că, în timp ce-şi arde sistematic angajaţii la salariu, s-a angajat în achiziţii extravagante, cumpărând orice articol la preţ dublu sau triplu.
În vara acestui an, toţi angajaţii RAT Craiova au fost penalizaţi la salariu. Nu pentru că ar fi săvârşit în masă vreo abatere disciplinară, ci pentru că regia la care lucrau avea grave probleme financiare, iar singura soluţie găsită de şefii unităţii pentru a-şi putea plăti furnizorii şi a menţine RAT în viaţă a fost ca fiecare salariat să primească timp de trei luni un salariu cu 10 la sută mai mic. Sumele reţinute în iunie, iulie şi august urmau să fie returnate angajaţilor în octombrie, noiembrie şi decembrie, numai că, luna trecută, conducerea regiei a venit cu o nouă solicitare de penalizare în masă în faţa sindicatelor, salariile urmând a fi diminuate cu 12,5 la sută.

Preţuri duble la vreme de criză

Două dintre formaţiunile sindicale din RAT Craiova - grupa sindicală constituită de “Forţa Legii” şi sindicatul condus de Emilian Fieruţ - nu şi-au dat însă nici până la această oră acordul pentru noua penalizare şi refuză să semneze actul adiţional la contractul colectiv de muncă pe care îl propune Consiliul de Administraţie, în frunte cu directorul general, Marian Teodorescu. Unul dintre liderii sindicali contestatari, Emilian Fieruţ, ne explică şi de ce a adoptat această atitudine: consideră că şefii regiei aruncă fără nici o tresărire bani pe fereastră, exact în timp ce le cer salariaţilor să accepte salarii diminuate.

“Am observat în ultima perioadă un lucru absolut ciudat la RAT. Toate achiziţiile făcute de regie s-au scumpit brusc. Cumpărăm la piese şi materiale la preţuri duble sau triple faţă de cele pe care le achiziţionam în urmă cu câteva luni”, a spus Fieruţ.

Fieruţ: Scump, domn’e, scump!

Liderul de sindicat vine cu exemple concrete de piese şi materiale achiziţionate la preţuri umflate de regia locală de transport, valori pe care le-a extras din bonurile de transfer care circulă între magaziile RAT Craiova.

“Sunt creşteri de preţuri de-a dreptul aberante. Pur şi simplu nu îţi vine să crezi! De exemplu, ne-au venit lamele pentru ştergătorul de parbriz la preţul de un milion de lei vechi bucata, asta în timp ce, în urmă cu câteva luni, costau doar 500.000. Păi, dacă o simplă lamelă costă un milion, mi-e frică să mă gândesc cât costă un ştergător întreg! Plăcuţele de frână costau în septembrie 183 de lei noi, iar în octombrie - 374 de lei noi, mai mult decât dublu. La fel se întâmplă şi cu anvelopele: diferenţe de preţ enorme la câteva luni distanţă. În plus, am mai observat că la RAT un sac de ciment costă 40 de lei noi, în timp ce în orice supermarket costă de două ori mai puţin”, a declarat Emilian Fieruţ.

Penalizarea, paralizată

La această oră, penalizarea salarială propusă de conducerea RAT, ca soluţie salvatoare pentru a mai ţine regia în viaţă câteva luni, nu se poate aplica. Procedural, sancţiunea pecuniară nu poate opera decât din momentul în care actul adiţional la contractul colectiv de muncă este înregistrat la Direcţia Muncii. Acest lucru nu se poate petrece însă atâta timp cât actul adiţional nu e semnat de absolut toate părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă, fie că sunt sau nu de acord cu prevederile noului act. Din câte se pare, cele două sindicate care s-au declarat contra noii penalizări nici nu au de gând să semneze.

“Nu vom mai semna! În vară am căzut de acord cu penalizarea pentru că regia era, într-adevăr, într-o situaţia foarte grea. Am fost de acord să renunţăm la 10 la sută din salariul pe trei luni. Am acceptat, tot pentru binele regiei, ca întreg personalul să-şi ia apoi câte două zile de concediu fără plată. Acum este însă prea mult. Am fi de acord dacă şefii regiei ar dovedi că se străduiesc să facă economii şi să găsească soluţii pentru redresarea unităţii, dar, până acum, singurul lucru la care s-au putut gândi a fost să ne taie nouă din salarii, în timp ce ei aruncă pur şi simplu bani pe fereastră”, a declarat Emilian Fieruţ.

„Am observat în ultima perioadă un lucru absolut ciudat la RAT. Toate achiziţiile făcute de regie s-au scumpit brusc. Cumpărăm la piese şi materiale la preţuri duble sau triple faţă de cele pe care le achiziţionam în urmă cu câteva luni. Sunt creşteri de preţuri de-a dreptul aberante. Plăcuţele de frână costau în septembrie 183 de lei noi, iar în octombrie - 374 de lei noi, mai mult decât dublu. Am mai observat că la RAT un sac de ciment costă 40 de lei noi, în timp ce în orice supermarket costă de două ori mai puţin.“ - Emilian Fieruţ,,
(EDIŢIE SPECIALĂ, 12.11.2009, articol de Nicuşor Fota)

DINICĂ. GHEORGHE DINICĂ

,,Cum, şi Dinică?,,
...

Sunt oameni care ne bucură mintea şi sufletul. Sunt oameni care se oferă celorlalţi ca o pâine caldă unui flămând. Gheorghe Dinică a fost un astfel de om. Nu doar un actor desăvârşit, ca mulţi dintre cei din generaţia sa de aur (Doamne, ei rămân din ce în ce mai puţini!), ci şi un suflet urcat pe scenă. A fost expresia bunului simţ şi a puterii de a se ridica deasupra patimilor. Aşa l-am simţit, stând confortabil în scaunul meu de spectator. Putea să-şi facă doar meseria şi cred că ar fi fost îndeajuns pentru a primi onorurile breslei şi aplauzele publicului. Arta sa de a fi om a respectat-o cum puţini ştiu s-o facă. Mi-l amintesc cum, primind un premiu într-o gală desfăşurată la Ateneul Român, a jucat cel mai frumos rol al său, acela de om care are satisfacţia de a-i bucura pe ceilalţi. Îşi dorea cel mai mult sănătate şi asta le-a urat tuturor celor care l-am aplaudat. A plecat discret, secerat de boală, şi parcă nu ne vine să credem în timp ce repetăm într-una: “Cum, şi Dinică?”

Campania lui Antonescu, sabotată chiar de ,,liberali,,!

Revin asupra campaniei lui Crin Antonescu în Dolj. Au apărut şi câteva dovezi ale sabotării clare a campaniei chiar de către cei care ar fi trebuit s-o coordoneze. Abia în urmă cu două zile au fost instalate şi nişte bannere în Craiova, amplasate în cele mai nepotrivite locaţii. Oricum, mult mai puţine decât au avut candidaţii PNL din Dolj la alegerile parlamentare şi mai puţine chiar decât cele de la alegerile europarlamentare. În judeţul Dolj, chiar şi în multe comune în care primarii sunt încă la PNL nu-i sunt lipite nici măcar amărâtele de afişe pe panourile oficiale.

Urmăriţi filmul şi o să fiţi lămuriţi:
http://www.youtube.com/watch?v=M19oRk4sEhI

Orice scuză este penibilă! N-am citit nicăieri şi nici n-am auzit la radio de vreo întâlnire electorală organizată în Craiova sau în judeţ.

Sunt curios dacă vor reacţiona cei stafful de campanie al lui Crin Antonescu... sau dacă o vor face înainte de 22 noiembrie a.c.

Campania la olteni: Miting PD-L + alcool pentru minori... De ce nu şi droguri uşoare?

Eu cer programe electorale şi dezbateri la întâlniri între candidaţi. Normal că merit să fiu luat în balon când realitatea arată că voturile se câştigă altfel...
Aduşi cu arcanul la mitinguri, electorii îşi manifestă susţinerea în toată splendoarea sa: masă de manevră eterogenă, cu mulţi minori aduşi ,,de bună voie,, şi alcool servit fără restricţie de vârstă. Mitingul de la Craiova organizat pentru susţinerea lui Băsescu a avut din toate acestea. Aşteptăm mitingul lui Geoană...


Îi rog pe portocalii să se abţină, că altfel mai am o sumedenie de fotografii de la miting. Plus că-i asigur că tot aici vor găsi fotografii de l mitingurile lui Geoană şi Antonescu...

Dragă Băse, de ce?

Cine rămâne să stingă lumina în România? Zău aşa, cine vă permite să vă jucaţi cu lumânarea pe lângă magazia cu explozibil-? Nu ne mai rămâne decât ori să mergem direct la casa de nebuni, ori într-un loc unde nu este durere, nici întristare… Criza economică şi pandemia de gripă porcină au ajuns doar simple amănunte pentru nişte bezmetici aflaţi în campanie electorală. Ca într-un joc de pocher, Băsescu forţează mâna norocului şi nervii adversarilor, propunându-l pe un primar de sector drept premier, în timp ce opoziţia trage de timp în speranţa că poporul s-a săturat de actualul preşedinte. Ca la nebuni! Şi unii, şi alţii se acuză de blocarea desemnării unui nou Guvern, dar ei o duc bine şi tot răul cade pe umerii cetăţenilor-spectatori. Da, spectatori, pentru că prea uşor spun cei mai mulţi dintre noi fraze stupide de genul “Toţi vor să fure şi n-am ce să votez!” sau “Lasă, bre, să fie tot ăştia, că măcar se pricep să fure!”

Îmi este imposibil să găsesc vreo noimă în ceea ce fac şi spun politicienii zilei. Îşi bat joc de ultimele speranţe ce se puteau pune în ei. Preşedintele a încetat să mai fie arbitru, devenind şi jucător. Da, şi eu l-am votat, ca să scăpăm de sistemul mafiot al regimului Năstase, însă nu vreau să condiţionez sistemul pe care l-a creat şi în care pârghiile de conducere sunt manevrate de indivizi penali.

L-am votat pentru a sparge liniştea la adăpostul căreia se devaliza economia de baronii locali PSD şi se cărau sacii cu bani (la propriu, că acestea sunt undeva în dosarele rambursărilor ilegale din Dolj) către “omul de la centru”. Dar, dragă Băse, nu am ieşit în stradă să strig de bucurie că am scăpat de Hrebenciuc şi să mă trezesc cu Elena Udrea ministru! De ce m-ar bucura că Ridzi fură mai puţin dibaci decât şmenarii de la PSD? Dragă Băse, crezi că un cot în gură primit de la ciracii tăi portocalii de la Dolj este mai plăcut decât scatoalcele date de Mitrea?

Să ştii că nici directorimea trimisă la prădăciuni de portocaliii tăi de la Dolj nu este mai puţin penală decât cea de la PSD şi PNL. Locul multora dintre ei ar fi în puşcărie şi tu ştii bine asta. Şi cu siguranţă că ştii că nu sunt moguli buni sau răi, că Vântu şi Voiculescu îţi par mai periculoşi decât George Constantin Păunescu doar din simplul motiv că devalizatorul Bancorex îţi serveşte interese prin trustul său media. Apropo: nu am uitat ce mi-ai promis la Cotroceni, iar promisiunea asta ai încălcat-o pe jumătate. De celălalt când te vei ocupa, dacă vei mai avea cum s-o faci? Nu am înţeles de ce ţara a ajuns în derivă cu perspectiva economico-financiară mai rea decât a unui stat subsaharian. Corupţia nu a fost stârpită, de sistemul mafioto-politic şi clientelar nu s-a atins nimeni. Ce s-a tăiat de la PSD a crescut la PD-L. Tentaculele s-au multiplicat fără ca viciile să se stingă. Adică reforma n-a mai avut loc. Iar visul tău, împlinit sub forma coabitării PD-L cu PSD, a fost cea mai caraghioasă situaţie în care te-ai pus: parcă erai tatăl care se bucură că violatorul i-a luat fata de nevastă după ce a necinstit-o. De ce toate acestea, dragă Băse?

Mă tem că n-o să-mi răspunzi şi mai cred că nici nu vei mai avea timp s-o faci!

Povestiri doljene: competiţie cu pumnul şi cu parul

Campania electorală la olteni...



Bătălia electorală a început şi în Dolj. La propriu. Nişte bannere au fost sfâşiate, iar nişte afişe au fost jupuite. PSD ţipă şi reclamă, PD-L ţipă şi reclamă. Liberalii vociferează şi ei în stilul senatorului Mario, adică de sub masă sau pitiţi după vreun frate mai mare, că nu se ştie niciodată când va veni vremea să pupi mâna pe care ai muşcat-o în campanie. Încă nu am avut scandaluri şi bătăi electorale, dar nu-mi fac iluzii că meciurile de pugilat sătesc vor întârzia prea mult. Ştiu nişte băieţi care vor să parvină şi cum altfel se pot remarca dacă nu prin folosirea ciomagului sau a pumnilor? Bani de cotizat la greu pentru funcţii nu prea au şi, din raţiuni stric carieriste, ies la suprafaţă energiile negative din activiştii de partid.

Dacă trec în revistă caftelile politice petrecute în Dolj prin campaniile electorale, observ, fără răutate, că victimele au beneficiat de recompense din partea partidului. Un tânăr înjunghiat a fost numit director, un activist cu antecedente penale foarte urâte (prin Italia, dădea cu pumnul în bătrâne şi le fura genţile) a ajuns şi el om de încredere în echipa unui ministru, ba chiar odrasla unei primăriţe cotonogite de adversarii politici a beneficiat de recunoştinţa partidului, fiind miluită cu o funcţie publică. În general, nicio faptă de arme nu rămâne nerecompensată de şefii de filiale. După ce au lipit afişe, au împrăştiat găleţi electorale şi pliante, iar ca suprem efort au transportat bătrâni la secţiile de votare, propagandiştii sunt urcaţi în dregătorii pentru care nu au nicio pregătire.

M-am săturat să tot aud justificarea imbecilă “merita, că a muncit în campanie!” Au muncit aceşti învârtiţi doar cu pumnul şi parul, că majoritatea dintre ei nu ştiu să lege două vorbe despre ceea ce au de făcut după ce sunt numiţi directori. Treaba asta este valabilă şi la social-democraţi, şi la pedelişi, şi la liberali. Doljul a fost căpuşat de trepăduşii de partid şi de rubedeniile şefilor. Nu aţi reuşit să umpleţi structurile de conducere ale instituţiilor publice decât cu nulităţi profesionale şi obediente, başca rubedeniile din dotare, omenite prin aranjamente făcute pe spatele angajaţilor oneşti. Efectele se văd doar când te loveşti de incompetenţa lor stridentă sau dau buzna peste tine din ecranele televizoarelor. Vă reprezintă aşa cum meritaţi aceşti băieţi, care “muncesc în campanie”!

P. S.: Emoţiile l-au dominat pe Croitoru, premierul desemnat şi refuzat de Parlamentul României, mai ales când şi-a ţinut discursul, vorbind de “privilegiile nemăritate”. Într-adevăr, încercarea de a-l pune impune în fruntea Guvernului a fost chiar o glumă proastă. Fraţilor, care vă sacrificaţi ca ţărişoara asta pe care o mulgeţi să aibă un premier, fie el şi de conjunctură?

Crin, de ce mi-a fost frică, n-ai scăpat!

Tot mai mulţi analişti politici par a fi într-o competiţie în a-l fixa pe Crin Antonescu pe locul trei. Ba aruncă pe piaţă sondaje în care Băsescu şi Geoană au un avans astronomic faţă de candidatul PNL, ba scornesc motive pentru care Crin ar fi pierdut locul în finală. Cică din cauza mogulilor, care stau în spatele candidatului PSD. Suntem abia la mijlocul campaniei electorale şi jocurile sunt departe de a fi făcute. Experienţa mă face să cred că în cutiile cu surprize încă se găsesc destule lucruri care să provoace schimbări spectaculoase. Aduceţi-vă aminte ce arătau sondajele de opinie la un moment dat şi cât de spectaculos s-au impus Constantinescu, Băsescu şi Oprescu. Totuşi, de ce mi-a fost frică şi ce i se întâmplă lui Antonescu, ca să explic şi titlul, nu-i aşa?

În urmă cu câteva luni, mai exact în perioada în care liberalii doljeni reîncepuseră păruiala - în joc fiind locul la manşă pentru ca filiala să aterizeze cât mai lin în hangarul PSD -, l-am avertizat pe Crin Antonescu. Mă temeam că va fi trădat tocmai de cei care beneficiau din plin de colaborarea cu opoziţia, primind, în schimb, funcţii şi contracte oneroase. În fruntea organizaţiei urma să fie instalat un individ îmbogăţit din politică, un client al presei de investigaţie şi un protejat al prichindelului malefic Mihai Voicu. Rezultatele de la europarlamentare indicau clar că, în bună măsură, primarii liberali din Dolj fuseseră amanetaţi de PSD sau de PD-L. În cele din urmă, s-a ajuns la un compromis, care avea să se dovedească toxic. A fost păstrat în rol de şef al filialei ineficientul Oprea, urmând ca restructurarea organizaţiei să aibă loc după alegerile prezidenţiale, presupunându-se că va fi declanşată o competiţie internă mai mult decât benefică. Repet, implicarea mea a fost episodică şi se circumscrie în limita simpatiei pe care i-o port de mulţi ani lui Crin Antonescu. Totuşi, lucrurile au ieşit exact pe dos. Orice tentativă de a relansa filiala liberală în cel mai roşu judeţ al ţării a fost blocată de grupul dominant al servitorilor PSD. Acest lucru e evident în campania electorală. Craiova este plină de bannere, panouri şi mashuri cu Băsescu şi Geoană. La jumătatea campaniei, în Craiova nu s-a pus nici măcar un banner pentru Antonescu. În vreme ce contracandidaţii au zeci de panouri electorale, echipa de campanie a PNL Craiova nu a amplasat afişe simple nici măcar în toate locurile puse la dispoziţie prin lege. Nu s-au organizat nicio conferinţă de presă şi nicio acţiune electorală, cu excepţia zilei în care Theodor Meleşcanu s-a aflat în Dolj. Situaţia în judeţ nu diferă prea mult, excepţie făcând câteva localităţi, în care responsabilii de zonă au scos bani din buzunar şi organizaţiile încă nu s-au pulverizat.

Sper că nu se va găsi nimeni care să aibă obrăznicia de a încerca să-mi explice o strategie originală aplicată de liberalii craioveni, care mizau eventual pe implicarea extratereştrilor în campania electorală şi amplasarea de către ei a bannerelor şi panourilor pentru Antonescu. Se mizează pe voturile pe care Antonescu le va obţine în mod natural în mediul urban, pentru a se împăuna unii fără muncă şi fără cheltuieli. O justificare şchioapă a fost trântită cum că se face doar campanie din uşă în uşă. Nici asta nu se face, că nu a văzut nimeni echipele liberale. Şmecheria nu ţine. În Vâlcea şi Gorj este cu totul o altă situaţie, liberalii fiind cel puţin la egal cu PSD şi puţin în urma PD-L din acest punct de vedere. Adevărul e simplu şi de necontestat: în Dolj, campania electorală a lui Crin Antonescu a fost trântită. Crin, de ce mi-a fost frică, n-ai scăpat!
(ÎN OBIECTIV, Ediţie Specială)

Campania electorală: în absenţa dezbaterilor, surplus de demagogie şi lături

Campania electorală curge într-o direcţie previzibilă: orice dezbatere este imposibilă, preferându-se mocirla. Candidaţii cei mai puternici preferă mitinguri sau concertele pentru manevrarea maselor de votanţi. Nu se discută despre criza economică sau despre soluţii, ci despre cât de pătaţi sunt adversarii politici. Doar Crin Antonescu a cerut să-şi întâlnească principalii contracandidaţi în dezbateri televizate. Normal ar fi ca toţi candidaţii să beneficieze de timpi de antenă în mod egal, iar preponderenţa s-o aibă confruntările directe şi expunerea de programe electorale. Că se întâmplă altfel nu este deloc o surpriză, însă nici nu pot fi ignorate aceste lucruri sau trecute sub tăcere.

CARTEA ŞOAPTELOR

În plină campanie electorală, cu candidaţi care sunt incapabili să ofere speranţe celor care votează, eu găsesc să scriu despre o carte şi despre autorul său. Da, ar fi cazul să ne reîntoarcem la lucrurile cu adevărat importante, iar literatura este unul dintre acestea. Vreau să vă mărturisesc deschis că Varujan Vosganian mi-a produs o imensă surpriză. Nu este cazul să ridicaţi din sprâncene sau să aveţi suspiciuni. Nu despre omul politic este vorba, ci despre prozatorul Varujan Vosganian.

Cunoşteam cărţile şi talentul literar al acestui autor din urmă cu mai bine de 10 ani. Doar comoditatea mă împiedică să caut în bibliotecă una dintre primele sale cărţi, pe care mi-a scris un autograf. De-a lungul timpului, fără a vorbi aici de cariera sa politică, l-am urmărit şi nu am fost dezamăgit. Fiecare apariţie în public este un spectacol agreabil. Originea sa de armean este un dar care colorează discursul său, pune o tuşă puternică de vivacitate şi imaginaţie debordantă. Altfel, Varujan Vosganian are rigoarea germanică. Amănuntele nu sunt pentru el un element aluvionar, ci susţin tocmai argumentaţia neechivocă. Excelent orator şi o apariţie masculină care farmecă publicul prin colocvialitate şi echilibru.

Dacă acesta este personajul, cu siguranţă nu înţelegeţi de unde surpriza pentru mine. Ei bine, Varujan Vosganian este un poet acceptat de breasla scriitoricească. Însă cronicile şi nici cititorii nu au fost entuziasmaţi de versurile sale. Poate că este nevoie de timp, de decantări sau, cine ştie, nu a venit timpul pentru marele volum. Surpriza mi-a produs-o cu romanul său “Cartea şoaptelor”, carte apărută la editura Polirom şi lansată în vară şi la Craiova. O carte care scoate la iveală un prozator fascinant. Dacă Nicolae Breban l-a recomandat drept un excelent portretist, vă daţi seama că eu nu am ce să mai adaug.

“Cartea şoaptelor” este tomul pe care aşteptam să îl citesc de la un autor român. Una care să se aşeze pe primul raft al bibliotecii, lângă marii clasici ruşi şi puţin mai la dreapta de povestitorii sud-americani. Cred că povestea şoptită a suferinţei armenilor, repovestită de Varujan Vosganian, va marca literatura română. Poate că mă entuziasmez prea mult în cadrul unei rubrici în care preponderenţa o au articolele politice, însă lăsaţi-mă să visez frumos. Dacă tot ne-am bucurat că Herta Muller a câştigat Nobelul pentru literatură, de ce să nu visăm că autorul “Cărţii şoaptelor” va fi promovat şi descoperit la timp de cei care decernează râvnitul premiu? Credeţi-mă pe cuvânt şi căutaţi această carte: un politician vă va face o imensă bucurie prin proza sa! (ÎN OBIECTIV, 30.10.2099, Ediţie Specială)

Pentru ciobani sunt bani, pentru profesori, nu?!

Nu ştiu dacă ciobănaşii care au protestat la Cotroceni şi la Ministerul Finanţelor, nemulţumiţi de neacordarea subvenţiilor, sunt aceiaşi care au scris cu oiţele din dotare BINE AŢI VENIT! pe dealurile Bucovinei. Au tot dreptul să ceară ceea ce li se cuvine şi, printr-un abuz sau prostie, nu li se acordă. Preşedintele le-a promis solemn că problema lor va fi rezolvată. Doar sunt alegeri, nu-i aşa?

Povestea asta are un tâlc. Dincolo de scenariul ieftin: provoc o criză, apoi tot eu vin şi o "rezolv". Nu mă feresc să alunec pe panta populismului şi întreb deloc retoric: Pentru ciobani sunt bani, pentru profesori, nu?!

Cine va câştiga alegerile prezidenţiale?

În ultimele zile am fost întrebat foarte des cine va câştiga alegerile prezidenţiale. O întrebare pe cât justificată, pe atât de fără noimă, nu-i aşa? Doar sunt alegeri prezideţiale pe 22 noiembrie... Şi unde ar fi lipsa de noimă? Vi se pare că într-o ţară aflată pe buaâza prăpastiei mai încap şi speranţe? Mai degrabă întrebarea ar fi trebuit să vizeze cine va fi nebeficiarul votului negativ. Utilizarea umorilor acumulate la nivelul societăţii este mai profitabilă din punct de vedere electoral decât orice strategie sau proiect de reconstrucţie a instituţiilor.

Oare de ce nimeni nu m-a întrebat de programele candidaţilor? Ar fi fost interesant ca măcar o persoană să-mi spună că, după ce a fost convins de programul unuia dintre candidaţi, ar fi curios să afle dacă respectivul va câştiga. Mă tem că alegerile prezidenţiale vor fi pierdute, nicidecum ,,câştigate,,. Fie prin gafe, fie în urma campaniilor negative. Şi mai pot fi pierdute prin tradări sau accidente spectaculoase. Oricum, bâlciul electoral a început...

PS: Sondajul online privind alegerile prezidentiale este chiar ,,pe bune,,. Tehnic vorbind, nu-l pot măslui...

Ne pasă de istorie? S.O.S. Fântânile Craiovei!

.
.

Craiova este un oraş binecuvântat: numărul fântânilor arată cât de plină de viaţă a rămas, de secole, Cetatea Băniei. Fântâna Popova (cunoscută şi sub numele de Fântâna Basarabeştilor) a fost ctitorită în 1613, apoi refăcută de Matei Basarab la 1651, iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de Alexandru Ipsilanti. Fântâna Obedeanu a fost ridicată în 1756. Fântâna Odobescu a fost ctitorită în 1774. Doi negustori de porci sunt cei care au ridicat Fântâna Purcarului în 1818. Fântâna Jianu a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea şi este situată la intrarea în Grădina Botanică. Legenda spune că aici s-a odihnit şi răcorit haiducul Iancu Jianu. Fântânile din zona Pieţei Chiriac sunt tot de acum două secole. Altele au fost ctitorite în secolul trecut, cele mai multe în perioada interbelică. În periplul meu pe la aceste locuri cu o istorie miraculoasă din Bănie, am avut surpriza să aflu că unele au fost ridicate în perioada comunistă. Craiovenii au păstrat tradiţia ctitoririi de fântâni spre odihna unor semeni dispăruţi prematur. În Parcul “Romanescu” a fost ridicată o fântână în cinstea celor ucişi în decembrie 1989…

Numai că starea lor m-a întristat: abandonate în paragină, murdărite şi îngropate în gunoaie, distruse şi infestate. Unele se află pe lista obiectivelor de patrimoniu. Teoretic, legea le protejează. O simplă căutare pe internet vă va arăta că unele dintre aceste fântâni figurează printre obiectivele turistice din Craiova. Chiar nu aş vrea să vă invitaţi vreun oaspete din alt oraş să le viziteze acum! De ce ar trebui să ne preocupe aceste fântâni? Agenda noastră de priorităţi este aglomerată cu alte lucruri sau evenimente decât refacerea cişmelelor. Nici agenda “gospodarilor” urbei nu cuprinde şi refacerea fântânilor. Nici cei din prezent, nici cei de acum cinci ani, nici cei care au fost în urmă cu 20 de ani sau mai multe decenii. Ignoranţa şi incompetenţa nu sunt “invenţii” recente…

Împreună cu câţiva prieteni am iniţiat un proiect pentru revitalizarea acestor monumente de care nu ştim decât să ne batem joc. Încercăm ca un număr cât mai mare de craioveni să fie conştienţi de gravitatea situaţiei şi, dacă reacţia celor obligaţi să întreprindă ceva va întârzia, ne vom asuma noi efortul ca măcar o parte dintre monumente să fie refăcute. Nişte cârcotaşi au insinuat că intenţiile noastre ar fi ţintit imaginea primarului Solomon, care investeşte în arteziene şi toarnă asfalt cu firmele controlate de mafia portocalie, însă nici nu prea ai cum să răspunzi unora ca ei. Nici pe departe. Le răspund că ar fi fost o miză mult prea mică. Este vorba de vreo 50 de ani de comunism şi de vreo 20 de ani bezmetici, în care nu s-a făcut nimic bun pentru aceste fântâni. După cum nu s-a făcut nimic semnificativ pentru clădirile de patrimoniu din zona istorică a Craiovei. Dacă iubim cu adevărat acest oraş, dacă respectăm tradiţia şi dacă îi înţelegem tradiţia, nu putem să rămânem indiferenţi. O spun simplu şi răspicat, fără ocolişul, ezitări sau interpretări. Ca între olteni.

Un an pe mare... De unde flotă?

Declaraţie de om care simte că va fi aruncat peste bord... Băsescu: "Dacă-mi termin mandatul acum, în decembrie, marea mea dorinţă este să mai plec un an pe mare. Mi-e dor de mare!"

Frate, cu ce te mai duci pe mare, că flotă ioc!?

Cabaret politic: Elena Udrea, premier!?

Bun, şi dacă a căzut Guvernul Boc 2, cine a câştigat? Au crescut cumva pensiile, a căpătat leul mai multă forţă, vor avea gogoşile cu gem mai mult gem, iar cele cu gaură o gaură mai mică? Logica electorală şi calculele politicienilor sunt lucruri străine de spectatorii de pe margine, cei pe care ei contează doar la urne, nu şi când vine vorba de cheltuirea banilor din buget, pensii şi salarii. Ce câştigă omul simplu, neimplicat în politică sau fără relaţii la găştile numite partide? Nimic. Şi dacă ar fi rămas, Guvernul Boc 2 ce ar fi câştigat? Tot nimic. Ne-am ales cu încă o zi de spectacol ieftin, un bâlci regizat de un scamator şi executat de figuranţii din Parlamentul României. Criza politică s-a adâncit. Doar asta trebuie să reţină cei care însă sperau ceva de la aceşti băieţi şmecheri. Ne mai trebuia încă un episod prin care să demonstrăm că suntem periferia sordidă şi neguvernabilă a Uniunii Europene?

Este limpede că efectele crizei sunt din ce în ce mai devastatoare pentru economia naţională. Tot mai mulţi cetăţeni suferă din pricina diminuării salariilor, a pierderii locului de muncă, a scăderii puterii de cumpărare, a creşterii ratelor practicate de bănci sau a blocadei impuse muncitorilor români care ar vrea să lucreze în spaţiul UE. Executivul nu a dat nici măcar un semn că s-ar preocupa de problemele lor. S-a guvernat doar prin sloganuri populiste, ca o prelungire a campaniei electorale din 2008. Interzicerea cumulului pensiilor cu salariile a fost blocată prin lege şi declarată ca fiind neconstituţională. Programul “Prima Casă” s-a dovedit prima ţeapă. Programul “Primul Siloz” a fost o adevărată bătaie de joc. Investiţiile în autostrăzi şi drumuri expres au fost blocate. În schimb, s-a investit în ţepe la ministerele controlate prin marionete gen Ridzi, Nemirschi şi Udrea. Demagogia a atins cote inimaginabile câtă vreme agricultura este la pământ, iar oficialii de la Bucureşti au pretenţia absurdă ca România să deţină un post de comisar european tocmai pe acest domeniu, prin ciudatul Dacian Cioloş.

Ce domeniu a performat în guvernarea Boc? Niciunul. Poate doar politizarea administraţiei să fi mers ca unsă, dovadă şi numirile în serviciile deconcentrate doar pe bază de carnet de partid sau a rubedeniilor. Odată scuturat de miniştri PSD, Guvernul Boc 2 a trecut în teritoriu la vânarea foştilor aliaţi. Aproape toţi cei instalaţi de PSD şi-au scos certificate medicale şi au intrat în concediu de boală. Lucru ce nu i-a împiedicat pe ceilalţi să-i înlocuiască din funcţii. Şi unii, şi alţii operează în dispreţul legii şi pe cheltuiala noastră. Directorii înlocuiţi îşi vor câştiga în instanţă “drepturile” şi vor primi retroactiv lefurile şi indemnizaţiile de conducere. Aşa că noi stăm spectatori pe margine şi plătim din bani publici două garnituri de activişti de partid ce-şi umplu buzunarele.

Căscăm gura la moţiuni de cenzură, facem pariu dacă mai pică sau nu Boc sau dacă nu cumva Elena Udrea va fi numit premier. Ar distractiv dacă personajele nu ar fi reale, ci doar într-un cabaret politic de prost-gust. Până una alta, plătim regeşte nişte iresponsabili care se maimuţăresc pe banii noştri.