Reforma clasei politice? Mult joc de scenă şi demagogie

Metehnele rămân, metodele se rafinează, rezultând nepotism şi mediocritate şlefuită. Se retrage şeful unei filiale de partid dar lasă în locul său - de parcă ar fi moştenire de familie - prima poziţie pe liste pentru fiica sa. Baronii bugetari şi-au trimis odraslele la studii în afară, pe bani mulţi, apoi le împing în locul lor, chiar dacă nu au demonstrat nimic, doar pe motiv că au studiat... afară. Alţii le-au construit afaceri alimentate din bani negri şi-i prezintă drept antreprenori de succes. După ce au distrus învăţământul românesc, au făcut praf sistemul de sănătate şi au dus corupţia pe cele mai înalte culmi, politicienii cu ştate vechi ne-au pregătit o mişcare interesantă de infiltrare a protejaţilor. Aşa se explică de ce pe listele partidelor parlamentare, care oricum au făcut la greu schimb de cadre în ultimii ani, au aterizat odraslele, rubedeniile sau “consilierele”. Scandalurile declanşate de alcătuirea listelor pentru alegerile parlamentare au adus în prim-plan noile staruri politice, botezate plastic drept “amazoane”. Intuiţi doar care sunt calităţile respectivelor şi cam care va fi nivelul de eficienţă în viitorul parlament.

Partidele tradiţionale, care s-au rotit la putere sau au furnizat legiuni întregi de penali, simt presiunea publicului care cere feţe noi. În plus apariţia în zona politică a ong-iştilor, cel mai puternic reprezentat de partidul hibrid însăilat în jurul lui Nicuşor Dan, au determinat plasarea în vitrine a unor executanţi docili. Calităţile lor de a fi tineri sau de a dori să se afirme vor fi repede sufocate de disciplina de partid, de mecanismul controlului total reintrodus de votul pe listă şi de legăturile de sânge cu sforarii politici. Majoritatea numelor de tineri puşi de locuri eligibile arată că nici nu se mai depun prea mari eforturi pentru a masca gradele de rudenie cu parlamentarii aparent lăsaţi la vatră.

Vine salvarea din zona ong-iştilor împinşi de o mână invizibilă spre politică? În multe cazuri, se invocă aceleaşi diplome obţinute pe afară, mai rar experienţa sau competenţa demonstrată. Când sapi mai adânc în biografiile salvaţioniştilor dai peste tăticul securist, unchiul penal sau o colecţie impresionantă de burse de studii oferite de o entitate ocultă, interzisă chiar şi în ţări democratice sau ţinută sub control în democraţiile occidentale. Cele mai multe nume aduse la suprafaţă de formaţiunea cu identitate rarefiată a lui Nicuşor Dan nu spun nimic. În multe filiale au fost preferaţi indivizi care nu s-au remarcat prin nimic. Nici profesional, nici în plan civic şi cu atât mai puţin poate fi vorba de notorietate. Nu au excelat nici în afaceri, nici nu au construit ceva în plan social, economic sau cultural. Nişte zero buni de manipulat şi eventual de înlăturat dacă mişcă în front. Nimeni nu i-a văzut la vreo demonstraţie pentru Roşia Montană sau la acţiunile pentru mediu, nici la evenimente caritabile sau să-şi manifeste opinia în vreun fel.

De unde până unde să reformezi clasa politică dacă propui electoratului să voteze nişte zerouri doar folosind argumentul că sunt necorupţi şi că n-au mai făcut politică? Nu pot invoca motive că şi-au văzut de afaceri sau de studii dar că, brusc şi la comandă, s-au săturat de clasa politică. Luaţi rând pe rând la o sumară analiză, că nici nu merită mai mult interes, descoperi că aplică o reţetă ciudată: au conturi recente pe reţelele de socializare, unii şi le-au anulat pe cele vechi, au puţini prieteni şi nu transmit mesaje decât strict controlate, cu o tematică furnizată pe flux. Un soi de armată tăcută, pregătită în laborator, cu noi recruţi instruiţi din mers.

Reforma clasei politice? Nu dinspre partide, ci doar prin schimbarea sistemului electoral, prin aplicarea alegerii uninominale directe, reducerea drastică a locurilor din parlament şi criterii drastice privind conflictul de interese. Acestea sunt principalele puncte. Restul, poate le aplicăm peste alţi patru ani de dezamăgiri şi tensiuni politice.