Citesc un articol în care, stropit fiind de jetul celui încondeiat, filozoful prezidenţial dă de pământ cu un cunoscut realizator de televiziune. Deh, sunt orgolii bucureştene, cel senioral înfăşurat în mantia senectuţii sterpe, în timp ce imberbul jurnalist al Antenei şarjează adeseori cu săbioara spre fundurile intelectualilor băseştieni. Polemicile de la noi se duc pe teme într-atât de “importante” pentru public încât nu te mai miri de unde vine mirosul de latrină când porneşti televizorul. Spaţiul public este dominat de ziceri de mamă şi terfeliri în noroi. Culmea, multora le place bălăcăreala născută din vanităţi obscure şi din interese certe, cum ar fi, ca exemplu nevinovat, o simbrie bugetară sau favoruri de la mogul. Nu-mi pot reprima un ton acid la adresa celor doi, cărora nu le rostesc numele din cauza situaţiei ingrate în care se află.
Există o stare de violenţă latentă, consumată decât în mici proporţii în diversele gâlcevi, nicidecum prin “evacuări” fireşti spre zona dialogului social. România se împarte între cei care conduc, fericiţii deţinători de funcţii bugetare, şi cei umiliţi sistematic, jefuiţi la propriu print taxe şi impozite aberante, cheltuite adeseori fără discernământ. Politicienii fac scandal pentru a fi luaţi în seamă. Au nevoie de notorietate şi sunt dispuşi la orice. Nici “vedetele” nu se pot abţine de la jocul penibil al amorurilor etalate în public, al scandalurilor de alcoov sau pur şi simplu de la expunerea goliciunii exterioare şi interioare. O lume care aleargă iluzoriu după un succes inconsistent, perisabil, aplaudat doar de către cei cu prea mult timp liber sau cu gusturi discutabile. Ce i se poate contrapune acestui tăvălug de reziduuri toxice şi armatei de saltimbanci scăpate de sub control?
Lucrurile cu adevărat importante nu au sclipici. Nu se lasă detectate lesne. Ai nevoie de răbdare, ştiinţa de a asculta şi de a înţelege până la miez orice gest, situaţie sau cuvânt. Rareori cel din faţa ta merită ascultat până la capăt. Nu doar ceea ce spune este important, ci şi de ce o face. Însă scepticismul ne-a intrat în oase. Nu mai suntem dispuşi să dăm credit pentru că atâţia ne-au tras pe sfoară. Cel care îţi întinde o mână de ajutor sau îşi deschide inima este privit cu suspiciune. Ni se pare că nimeni nu este altfel şi nivelăm cu răceala noastră chiar şi prietenii autentice. Ceva ar trebui să se schimbe, nu credeţi?
Publicaţia pe care tocmai aţi primit-o este o invitaţie la dialog şi la deschidere către celălalt. Ascultă-l pe cel de lângă tine pentru a-l face responsabil. Dacă refuzi flecăreala gălăgioasă şi apleci urechea către cel care îţi vorbeşte cu calm, poţi afla un lucru interesant, un gând, o idee valoroasă sau o şoaptă care-ţi poate însenina ziua. Răsfoieşte aceste pagini ale unei publicaţii care se adresează tuturor cititorilor din Oltenia şi sperăm - vorbind acum în numele colegilor mei - că vei găsi câteva lucruri interesante, abordate altfel decât stridenta manieră bulevardieră. Nu ne lipsesc nici verbul, nici curajul, însă este important ca forţa să nu ţi-o iroseşti împotriva celui slab, ci a aceluia care se consideră intangibil graţie anturajului sau iţelor de care poate să tragă. Vrem altceva, vrem să ne regăsim acea detaşare de a face presă, de a oferi cititorului plăcerea de a redescoperi reportajul, ancheta de presă sau interviul. Este pariul unei echipe de jurnalişti care şi-au făcut din comunicarea cu cititorii cheia unui succes aşteptat. Scrie-ne, trimite un email sau sună pentru a te face mai bine înţeles şi, poate, vei găsi un prieten care vrea să te asculte. Săptămânal, vom veni la întâlnirea cu publicul, însă prin pagina noastră pe Internet, vom fi în permanenţă împreună.
Mihai FIRICĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu