Robert Turcescu părăseşte Grupul Realitatea… Nu este clar ce se va întâmpla cu postul Realitatea FM într-un moment delicat nu doar pentru grupul controlat de SOV, ci şi pentru mass-media din România. Decizia a fost anunţată chiar de jurnalist, pe site-ul său, aceasta fiind o bilă albă pentru Turcescu: acel soi de PR adoptat de grupurile media, care manageriază imaginea jurnaliştilor prin insipide şabloane, aminteşte de modul de comunicare a fabricilor de conserve…
În textul “Un sfârşit e un început”, prin care Turcescu a deschis comunicarea prin site cu publicul său, sunt câteva lucruri inedite/mărturisiri care pot intra într-o scurtă şi sinceră istorie a presei postdecembriste. Succesul emisiunii “100%”, de la Realitatea TV, s-a datorat nu doar talentului şi inspiraţiei jurnalistului, ci şi ale unui trepăduş machiavelic, stipendiat de Adrian Năstase. În dorinţa de a ridica audienţa postului tv, lui Turcescu i s-a garantat independenţa totală într-o televiziune controlată de mogulul gunoaielor, Silviu Prigoană, proprietarul de atunci al Realităţii. Cine ar fi bănuit ca una dintre cele mai bune emisiuni din aceşti ani să se nască dintr-un plan diabolic, ivit în mintea pervertită a lui Dan Andronic? În fine, Turcescu a reuşit să facă o treabă excelentă şi să se impună drept una dintre vocile autentice ale jurnalismului din prezent.
În textul cu pricina găsiţi şi alte informaţii interesante, cum ar fi portrete în alb-negru ale unor confraţi de breaslă, de la sublimul absolut Dan Goanţă (la rândul meu, depun mărturie că a fost un om admirabil şi un jurnalist desăvârşit) până la caricatură, în cazul lui Dan Ghibernea.
Un jurnalist simte că în carieră trebuie să facă o schimbare, chiar dacă nu doreşte să o facă… În urma sa rămâne o echipă la voia unui manager sau a unui patron prizonier al intereselor sale financiare. Este o istorie personală, care poate fi multiplicată în nebănuit de multe alte istorii similare. Cei care au condus redacţii ştiu despre ce vorbesc… Nu-l bănuiesc pe Turcescu de ipocrizie sau de un joc de imagine. Este felul său de a comunica, un stil propriu, aproape inconfundabil. Aştept de la el mărturisiri complete asupra a ceea ce a trăit în aceşti ultimi ani la Realitatea şi, mai ales, câteva lucruri sincere despre cum funcţionează mecanismul mass-media în România. Nu, Robert, nu de patetism trebuie să te fereşti, ci de conjuncturi toxice. Se vede treaba că trebuie să faci un gest radical şi să porneşti pe un alt drum. Succes în tot ceea ce-ţi propui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu