luni, 5 iulie 2010

Aceleaşi măşti, acelaşi teatru

Succesiunea de gafe ale puterii nu lasă loc de speranţe. Cine mai crede că, în actuala formulă politică şi cu o echipă destructurată, încropită doar din raţiuni clientelare şi partinice, mai există măcar un sâmbure de profesionalism se înşală amarnic. Profitorii sistemului care a făcut ca un grup redus de politicieni să se rotească la putere, sub forma a două mari partide plus alte două - trei în rol de satelit, vor prospera pe măsură ce sărăcia şi nefericirea vor apăsa tot mai greu pe grumazul României reale.

Ce soluţii să mai aştepţi de la nişte miniştri parcă trimişi la furat în gaşcă, dispuşi la compromisuri înjositoare doar pentru a-şi păstra funcţia, spre a-şi umple buzunarele şi de a-l satisface pe şeful de partid?
Paradoxul ultimelor două decenii este că averile celor care alcătuiesc guvernele sunt din ce în ce mai mari, în vreme ce sărăcia prinde rădăcini în tot mai multe case ale românilor. Reacţia electoratului? Ca într-un teatru absurd, cu cât ne fură mai mult şi îşi bat joc de noi, cu şi mai multă lejeritate votăm perpetuarea leprelor la putere.

Nu învăţăm nimic şi parcă suntem urmăriţi de un blestem să repetăm erorile din ceilalţi ani. Zilele acestea, când inundaţiile din Moldova par a fi reluarea filmului din 2008, se perindă cam aceleaşi personaje care promiteau să scoată ţara la liman. N-au scos-o, ba chiar au afundat-o mai rău în mocirlă! Însă reacţia celor umiliţi, minţiţi de primari şi de cei aflaţi în pelerinaj cu elicopterul sau cu jeepul, nu este cu nimic diferită de prosternarea de acum câţiva ani. Ceea ce mă face să cred că mulţi ani de aici înainte filmul se va relua: unii vin cu sfaturile, alţii - cu noroiul până la gât şi cu lacrimile.

Avem alternativă? În lipsă de o viziune alternativă omogenă şi funcţională, opoziţia apasă periculos de mult pedala demagogiei. Registrul abordat suferă de o lipsă de imaginaţie patologică, aplicându-se şablonul “nimic nu este bun din partea puterii, doar noi avem dreptate”, provocând cel mult rumoare din partea celor care aşteaptă o alternativă sănătoasă.

Opoziţia parlamentară este tutelată de aceleaşi figuri epuizate, din punct de vedere politic, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu, două personaje care ar putea fi asimilate în benzile desenate având drept tematică Jurassic-ul, cu puţină imaginaţie, cu velociraptorii. Par duri şi răzbunători, însă aparenţa lor fioroasă nu este decât o abilă acoperire pentru Băsescu în a-i descrie drept monştrii care ameninţă naţiunea. Cu cât aceştia se manifestă mai puternic în spaţiul public, cu atât scad forţa şi credibilitatea opoziţiei. Ca şi anul trecut, Crin Antonescu este dispărut şi nimeni nu ştie cu ce anume se ocupă. Un semn cât se poate de evident că alternativa nu este acolo unde am fi tentaţi să căutăm.

Spre nefericirea acestui popor, tentaţia “soluţiilor” extreme este din ce în ce mai mare!

Niciun comentariu: