miercuri, 15 iulie 2009

Cursa de şoareci

Ce fac parlamentarii în vreme de criză? Evident, în afară de a toca sume bugetare din ce în ce mai mari, că doar n-o să-şi taie din privilegii, indiferent de cât de prost merge economia, ei se luptă în sesiuni extraordinare de vară. La sfârşitul lunii se vor aduna, probabil în număr insuficient pentru a se realiza cvorumul, să dezbată rapoartele comisiilor de anchetă “Ridzi” şi “Sterling”. La cât ne ajută astfel de sacrificii din partea aleşilor? Frecţie la un picior de lemn, trasul tărgii pe uscat, tichie de mărgăritar pentru chel... Pot paria că oricare dintre cititori ar putea găsi formule similare pentru a categorisi inutilitatea.

Politicienii îşi dau şuturi pe sub masă şi îşi aruncă tone de rahat în cap pentru ca nu cumva adversarul să pară mai curat şi mai uscat în campania electorală prezidenţială. Cum ministrul Monica Iacob Ridzi a căzut în plasă ca o muscă, pedeliştii au replicat prin declanşarea scandalului Nemirschi, ministrul Mediului fiind acuzat de atribuirea fără licitaţie a unui contract de jumătate de milion de euro pentru publicitate. Mai mult decât atât, strategia maculării a tot ce mişcă prin politică a fost aplicată şi asupra opoziţiei, fostul premier Tăriceanu ajungând pe mâna unei comisii ce va propune nici mai mult, nici mai puţin decât punerea sub acuzare pentru subminarea economiei naţionale. Gogoriţă pe care niciun fraier n-ar putea s-o înghită! Acuzaţia nu a putut fi demonstrată nici în cazul lui Nicolae Ceauşescu, darămite în cel al unui premier cel mult mediocru. Dar calculele consilierilor de imagine care puiesc pe lângă ceata portocalie ştiu foarte bine că scandalul din jurul lui Tăriceanu trebuie umflat mai mult decât cel în care Ridzi este protagonista principală, astfel încât atenţia electoratului să se mute către un show mult mai spectaculos.

Ar fi fost anormal să aflăm că parlamentarii se vor întâlni pentru a finaliza legile la care s-au prefăcut că lucrează. Sau că nu se simt bine în vacanţă şi datoria îi cheamă într-o sesiune extraordinară pentru a renunţa la lefuri. Chiar aşa, până acum n-am aflat de vreo decizie luată de vreun deputat sau senator de a dona salariul pe o lună în favoarea săracilor. Şi nici nu cred că o va face vreunul dintre ei în perioada următoare. Aşa că mi se pare firesc să asistăm la o luptă aprigă pentru murdărirea adversarilor. O strategie ce a dat roade până acum şi nu văd de ce partidele ar renunţa la ea tocmai înaintea alegerilor prezidenţiale. Cei scârbiţi de politică preferă să renunţe la dreptul de a vota, în timp ce alegătorii care depind de partide (locuri de muncă, ajutoare sociale, membri de partid, primarii şi acoliţii lor) dau direcţia politică.

Un mecanism pe cât de simplu pe atât de pervers, menit a controla electoratul precum un şoarece sub un clopot de sticlă. Odată eliberat, şoarecelui i se oferă varianta libertăţii sau bucata de caşcaval agăţată în mecanismul cursei. Ce aţi alege în locul lui?

Niciun comentariu: