 |
| Revista Scrisul Romanesc, nr 7 - 2015 / iulie |
Gustav
cel neiubit
nu-mi spune când se va
termina filmul
nu-i deloc plăcut să
străbați toată după-amiaza făcută scrum
în spate foc în față
foc
moartea își trage
sufletul după o cursă nebună
ai rămas singura mireasă
care salută spre peron
zâmbetul pulverizat
într-o ploaie de cioburi mărunte
au plecat nedumeriți
oameni ai nimănui
voalul flutură îmbibat
cu sânge
gustav cel neiubit trimite
vederi
cărți poștale timbrate
cu unghii smulse din carne
în cutia cu arome am pus
pamblici și scobitori
inele de hârtie și
scoici
ca să-mi amintească de
tine și de
acele doamne înalte care
nu ne iubeau
Omul
cu foarfecă neagră și grea
pe aici nimeni nu trece nu
scoate o șoaptă
nimeni nu spune mihai te
iubesc fie sângele tău fie carnea ta
prânzul și cina mea
fie inima ta breloc la
noaptea răstignirii mele
batista mototolită și
udă
strigătul când ploaia
s-a oprit
când stropii nu s-au mai
auzit pe cutia de medicamente
am decupat toate pozele
din ziare
foarfeca lungă și grea
o duce un pitic în
spinare
când traversează
cartierul o împrumută fetelor bătrâne
mi-am ciopârțit degetele
n-am plâns mi-am mușcat
buzele până am simțit gustul sărat
cum s-ar zice
urc și cobor de pe cruce
zâmbind
Amantul
perfect
între lumi căzuți în
iubire
ridicați pe aripi de
îngeri
doamne cât de tare îmi
place să-mi sărut umbra
te iubesc fără cusur
sunt amantul perfect fără
angoase
cu o forță creatoare
care umple neantul
autoironic de nestăvilit
ca în versul anterior
în urbe latră un câine
fără ecou
doct mă vor așeza
criticii pe raftul liricii erotice
dar despre dragoste n-am
scris niciun vers
atins la întâmplare
pianul a spus
o poveste de dragoste
poate chiar povestea mea
de dragoste
membre atîrnând ținute
doar cu leucoplast
pe corp nu am semne de
luptă de împotrivire
dar dragostea noastră
rezistă
ne despart doar câteva
cuvinte de final
și totuși dragostea
rezistă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu