Vericule, Guvernul Ungureanu pică ca frunza într-o toamnă târzie: cu puţine suspine, după o scurtă suferinţă, de vreo două luni. Văzuşi cum a lu’ Ponta şi a lu’ Floarea de-şi zice Crinu se opintiră şi dădură guvernul la o parte şi se puseră ei. A lu’ Chioru, ăl’ de se dădea zmeul zmeilor îşi lăsă Cozânzeana blondă şi fără minister, şi fără buldogi s-o apere când vine seara pe uliţă, pe din dos, să saie gardu’ la partid. A lu’ Cocoş fuse în deal d-ai pică şi ei frunza şi acuşica se forţează să n-o zboare de la Capitală, că doar asta-i mai rămase, să-şi pună speranţele în Prigoană, acela de făcu armata pe la Pleniţa, în Dolj.
O mai dăm pe olteneşte când vine vorba despre politică fiindcă doar de cronici pe marginea şanţului mai suntem în stare noi, oltenii, ocoliţi de orice premier când îşi croieşte echipa. Facem un recensământ rapid al miniştrilor olteni în ultimele guverne. Îi putem număra pe degetele de la o mână. Boc, Ungureanu şi Ponta nu ne-au avut la inimă. În schimb, mulţi din Cluj şi puzderie de protejaţi ai baroneţilor locali, fie ei portocalii, fie uselişti. Arată şi acest lucru ceva. Nu este un simplu amănunt sau un orgoliu local. Vorbim despre fonduri, despre întregi grupuri care ştiu că se vor întoarce acasă şi vor trebui să fie primiţi de ai lor. Aşa face Boc, reîntors în Cluj-Napoca pentru candidatura la primărie, după cum şi Ungureanu îşi gândeşte viitorul proiect politic bazându-se pe elita intelectuală a Iaşului. Ponta probabil e prea crud să se gândească la altceva decât la imaginea sa din oglindă şi la sarcinile trasate de Năstase şi Ilie Sârbu. Este important ca regiunea ta să fie reprezentată la Palatul Victoria? Întrebarea mi se pare retorică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu