marți, 26 octombrie 2010

Degetul ridicat, simbolul naţional?

Moţiunea de cenzură a opoziţiei are puţine şanse de reuşită. Indiferent de numărul sindicaliştilor chemaţi/aduşi să protesteze chiar în ziua votului asupra moţiunii, contează doar numărul celor care introduc bilele în urnă. Evident, actuala componenţă a Parlamentului României şi-a epuizat deja orice resursă de credibilitate. Puterea şi opoziţia nu reprezintă decât proiecţia neputinţei de a construi, ceea ce se încearcă nefiind decât un jalnic spectacol. Hârjoneala parlamentarilor şi regrupările succesive, în funcţie de indicaţiile primite de la partid, sunt singurele momente când viaţa în forul legislativ pare animată. În rest, o somnolenţă generală şi o durere în spate străbat ecranele televizoarelor, pentru a ajunge la cei care şi-au dat votul de parcă ar fi tras apa.

De ce noua moţiune de cenzură este sortită eşecului? Să fi primit Boc puteri magice de la Aliodor Frâncu, celebrul deţinător al flăcării violet şi al forţelor determinante în orice situaţie politică extremă? Mă tem că explicaţiile sunt mult mai simple. Liderii partidului (folosesc pluralul, dar se înţelege că directiva a venit de la Palatul Cotroceni…) au decis ca toţi parlamentarii PDL să nu voteze. Pur şi simplu, nu vor fi surprize. Parlamentarii PDL sunt blocaţi în a-şi exprima un eventual vot negativ. Dacă ar fi fost lăsaţi să se joace cu bilele, aşa cum s-a mai întâmplat, s-ar fi putut alege opoziţia cu destule voturi de la câţiva “neatenţi” sau chiar de la unii rebeli.

Mai mult decât atât, reprezentanţii minorităţilor nu vor fi în sală în momentul votului. Să aşteptăm surprize de la UNPR sau de la UDMR? Ar fi chiar ridicol ca Ponta sau Antonescu să se aştepte tocmai de la aceştia să răstoarne căruţa guvernării. Mai mult ca sigur că şi parlamentarii acestor două partide vor fi chemaţi la o ţigară pe hol, tocmai când se va vota… Aşadar, dacă facem un calcul simplu, nu se strâng voturile pentru dărâmarea Guvernului Boc 5 nici dacă sindicaliştii din stradă ar trâmbiţa de s-ar sparge geamurile de la Palatul Parlamentului. Cum tabloul descrie o situaţie clară de democraţie suspendată, la ce fel de dezbatere ne putem aştepta?

Strategia opoziţiei este la fel de stupidă, şefii de grup având misiunea de a număra voturile propriilor parlamentari, obligaţi să voteze “la vedere”. Aşadar, nici aici democraţia nu face doi bani, prioritară rămânând “democraţia de partid”, cea care spune că orice părere personală este înăbuşită de interesul partidului. Ruşinos, însă ambele tabere au ajuns să voteze în funcţie de degetul ridicat al şefului de grup. Sus degetul, jos degetul, un joc ridicol, în care spectatorul rămâne la final cu buza umflată şi cu buzunarele goale.

UPDATE: Motiunea a fost respinsă, fiind votată doar de 219 parlamentari (numărul necesar era de 236). Evident, iar am avut dreptate...

Niciun comentariu: