joi, 22 septembrie 2016

Excesul de sinceritate dăunează grav politicianismului

Nu cerem mult. Decenţă, responsabilitate, bun-simţ şi ...cinste. O reţetă simplă pe care românii o cer pentru a scăpa de boală. 26 de ani li s-a oferit exact pe dos. Un fel de hexi-politică, diluată şi la suprapreţ. Doar cu cuţitul la os se mai mişcă lucrurile în această ţară. Aşa s-a întâmplat în decembrie 1989, aşa a fost şi în 2015, după arderea tinerilor în Colectiv.
Ca din neant, când aproape crezi că sunt toţi clonaţi, apare un ins care începe să respecte ordinea enumerării, adică să fie decent. Primul pas, cum ar spune Iohannis, dar nu e vorba de preşedinte, ci de premierul tehnocrat Cioloş. Un hâtru m-ar fi provocat cu nume ca Oprea, Dragnea, Băsescu, Tăriceanu, Blaga, Buşoi, Gorghiu sau alţii ca ei. Nu, este Dacian Cioloş, un altfel de personaj decât acelea din zona pestilenţială a eşecurilor politicii de după 1989.

Se duce o campanie isterică împotriva imaginii unui profesionist numit într-o funcţie fără a fi susţinut de un partid sau de un politician, se forţează compromiterea cuvântului tehnocrat. O strategie ieftină, ascunsă prost, după o perdea transparentă. Un mod ridicol de a juca la offside, tipic politicii dâmboviţene. După criza generată de tragedia din Clubul Colectiv, partidele şi-au spus că viitoarele alegeri locale şi parlamentare pot să le rupă gâtul. Ponta a preferat să demisioneze, mizând pe uitarea românilor, ca să nu mai vorbim de cazul Oprea – Gigină care inflamase spiritele din cauza aroganţei criminale a fostului ministru de Interne. Ne reamintim că demonstranţii mărşăluiau din Piaţa Universităţii spre Palatul Victoria, nu?
Dezamăgirea cetăţenilor faţă de politică şi partide, în general asociate cu problemele de ordin material, dar şi faţă de parlamentari, în special, s-a transformat în îngrijorare şi repulsie. Corupţii sunt protejaţi de votul parlamentarilor care nu acceptă ca justiţia să aplice legea. Nereformate, principalele partide parlamentare sunt un fel de Clanul Soprano când vorbim de PSD, ori un soi de Familia Bundy în tabăra pedeliştilor, cei care-şi spun noii liberali. Împreună cu sateliţii, cele două formaţiuni care au nenorocit România în ultimul sfert de veac se pregătesc de alegeri. Au reintrodus sistemul electoral al listelor pe care şefii le pot controla, plusând cu demagogia unor politicieni care se află la guvernare în toate structurile de putere, cu excepţia Executivului, încredinţat pentru un termen limitat lui Dacian Cioloş. Asta s-a întâmplat când premierul Cioloş a fost chemat în parlament ca să fie tocat şi executat în faţa electoratului. Surpriză! Dragnea a perorat aiuristic cifre nereale, liberalii au jucat tot la off-side, în timp ce Tăriceanu, demagogul de serviciu, s-a făcut pur şi simplu de râs prin jigniri la adresa unor miniştri.
Se prea poate ca vizitele dese la DNA să le fi aprins dorinţa la politicieni de a intra cât mai repede la guvernare pentru a stăvili atacurile justiţiei. Aşa că au apelat la arsenalul din dotare. Minciuni, demagogie, atacuri murdare şi jigniri.
Premierul a răbufnit, într-un exces de sinceritate provenit din starea de nervozitate pe care i-o provocase Dragnea prin declaraţiile sale găunoase de politician învechit în rele: Pentru mine, om crescut la ţară, patriotism înseamnă bun-simţ, a-ţi ţine cuvântul şi a nu minţi. Pentru mine asta înseamnă şi n-am nevoie de lecţii de patriotism. Sunt lucruri mult prea profunde pentru a le expune în piaţa publică doar ca să câştig nişte voturi”. Un citat cu care Dacian Cioloş le-a redat speranţa celor dezamăgiţi şi i-a trezit, fie şi pentru o zi, pe indiferenţi.

Niciun comentariu: